Nu ştiu pe câţi am convins să viziteze Maramureşul, dar dacă vă nimeriţi prin zonă vă recomand din toată inima o excursie cu Mocăniţa, trenul cu aburi, pe Valea Vaserului.
Din Baia Mare până la Vişeul de Sus se face cam o oră jumătate pe drum, cu maşina. Trebuie pornit de dimineaţă, pentru că Mocăniţa pleacă la 9 fix. Pe noi ne-au chemat la 8 dimineaţa ca să fie timp suficient să ne încarce şi aranjeze caiacele în tren. Da, ne-am luat caiacele cu noi, în Mocăniţă !
Trebuie să spun că am fost foarte impresionată de organizarea şi de amabilitatea celor de la CFF Vişeu (Căile Ferate Forestiere). Obişnuiţi cu turişti cehi amatori de rafting sau caiac, nu s-au mirat şi nu s-au împotrivit deloc când au auzit de caiace, ba mai mult, ne-au dat sfaturi cum să abordăm râul şi care ar fi locurile mai periculoase de evitat.
Calea ferată merge exact pe lângă Vaser, deci cu puţin efort se poate studia tot traseul din tren. Noi am numărat 7 praguri – săritori, cu grade diferite de dificultate. Cum porneşti din Paltin, de la locul de picnic unde te lasă Mocăniţa, primele 3 praguri sunt cele mai grele – în astea am fost avertizaţi să nu sărim. Bineînţeles căam sărit ! A fost cea mai tare distracţie de pe tot traseul !
Oricum, dacă ajungeţi pe acolo, sfatul meu este să vă uitaţi bine înainte de săritură. Şi noi ne-am oprit, ne-am socotit şi am sărit pe rând, ca să fie timp şi de poze 🙂
Dupa primele două praguri urmează un copac care blochează tot curentul principal. Copacul se vede din tren, luaţi-vă punct de reper şi ieşiţi pe mal pentru că nu se poate trece, trebuie ocolit. În rest – Vaserul curge frumos, sunt porţiuni de repezişuri, câţiva bolovani de ocolit, mici praguri de sărit. Aş spune gradul 1 , săritorile sunt discutie separată.
Noi am fost cu mai multe caiace – un BIC Ouassou, un Quest 9.5 şi un Edge 10.5, un Enduro 12, două caiace de whitewater Riot – Magnum şi Thunder. Nu a avut nimeni probleme pe traseu, deşi am avut începători în grup.Toată lumea a sărit pragurile, deci se poate.
I paddle like a girl..
Peisajul merită toată atenţia – sunt puţine locuri în ţară atât de împădurite , atât de verzi încât să nu te mai saturi să le priveşti. Păcat că Maramureşul e atât de departe..
Toată lumea ne-a primit cu bucurie – de la conductorul de tren bucuros să ducă caiacişti , la oamenii şi copiii din satul din vale, obişnuiţi să vadă străini cu bărci..
O porţiune un pic mai dificilă este chiar înainte de finalul traseului, un pic mai sus de gară. Multă atenţie şi nu uitaţi să zâmbiţi 🙂
Ar mai fi ceva de spus.. fetele se dau cu caiacul, dovadă prezentul blog. Dacă nu se dau, să ştiţi că Mocăniţa face pauză o oră şi jumătate în Paltin după care porneste încet înapoi la vale spre Gara Vişeul de Sus. Şi noi am fost aşteptaţi cu o mare surpriză – am primit cupe!
Multumiri tuturor celor care au facut poze, se stiu ei cine 🙂
