Recunosc că nu știam mare lucru despre Cheile Ghimbavului când s-a luat decizia să le parcurgem din caiac. Dar cum majoritatea ieșirilor din România le-am făcut fără informații despre traseu, asta nu a fost o problemă. Mai ales că ne-am strâns aproape aceeași trupă de la first descent-ul de pe Tara, baieți cu care aș cobori pe orice ape.
Ca niște caiaciști ce se respectă, ne-am oprit la crâșma din sat, de la intrarea în chei, să cerem informații. După șocul inițial și întrebările de rutină -da’ de unde veniți, da’ ce vreți acolo în chei, da’ de ce mergeți pe apă și nu pe jos, etc..am aflat esențialul: sunt niște săritori grozave, de 4 m înălțime ! Nu aveți cum să treceți de ele, ba se poate trece, ba nu e apă, ba e apă…. Așa că am decis să mergem și să vedem Cheile cu ochii și caiacele noastre!
Și bine am făcut, pentru că au fost niște chei grozave: pereți înalți de stancă, multă vegetație și o apă limpede! Am avut și praguri, pe care după o inspecție meticuloasă le-am sărit! A fost distracție în toată regula!
Nu recomand traseul pentru super începători , din cauză că nu există posibilitate de renunțare, nicăieri pe traseu. Adică dacă intri în chei pe apă, trebuie să ieși pe apă, n-ai nici o șansă să escaladezi pereții ăia.
În plus, vă recomand mare atenție la debitul apei. Când am fost noi , apa era destul de mică , dar e posibil ca la un dedebit mai mare rapidele de grad 2 și 3 să se apropie de gradul 4. În plus sunt multe locuri în care la debite mari apa intră pe sub peretele de stâncă.
Dar cu prieteni buni și caiaciști experimentați , se poate orice!
Iar România văzută din caiac este extrem de frumoasă și așteptă să o descoperiți!
(…scris de Oana, in mai 2014)
WOW! (Stiu, ma repet…)
Hai ca poate repetam tura cand esti si tu in zona 🙂
te descurci 100%
Bravo, felicitari pentru initiativa voastra de a parcurge aceste chei!