Cu caiacul în zbor prin Paradisul Caiaciştilor


Nu este un titlu metaforic, chiar am zburat cu caiacul!
Performanţa nemaivăzută şi nemaiauzită mi-a reuşit pe râul Salza, unde am sărbătorit 1 Mai împreuna cu câţiva prieteni din Austria. Sărbătorit este un fel de a spune..ne-am dat 3 zile încontinuu, cam 8-9 ore pe zi în fiecare zi!

Salza este un râu incredibil pentru kayaking, cu o apă transparentă, verde-smarald, cu porţiuni de grad 1, 2, 3 , 3 +. Noi ne-am dat pe tot traseul de grad 2 , iar în ultima zi am fost fericiţii care au promovat oficial la gradul 3 + şi am parcurs Paradisul, cum numesc caiaciştii partea aceea de râu.

Gradele nu au o nici o legătură cu descrierile care se practică pe site-urile sau forumurile româneşti, iar cei care s-au dat pe whitewater în afara ţării ştiu asta.

Forţa apei era atât de mare încât pe alocuri simţeam că-mi smulge pur şi simplu padela din mâini. Traseul pe fiecare bucăţică trebuia ales atent, porţiunile cu repezişuri (şi ce repezişuri –tunuri de apă mai bine spus) alternează cu praguri, unele mai grele decât altele, cu slalom printre bolovani , cu intrări rapide pe lângă pereţii de stâncă, etc.
O dimineata obisnuita pe Salza
Pauza de admirat culoarea apei 🙂
Iar valurile..de cele mai multe ori erau atât de mari, încât treceau peste noi. Pe o porţiune cu valuri de 1,5 -2 m caiacul meu Magnum a decolat pur şi simplu de pe o creastă de val.
Recunosc că pe moment am îngheţat, pentru că nu am mai păţit niciodată aşa ceva, după care m-am gândit că asta este, trebuie să mă concentrez ca să nu cad, nu era o porţiune plăcută de înotat. Am aterizat pe un alt val, am ieşit din curent în eddy ca să-mi trag sufletul şi ca să mă laud – Caiacul meu zboară!! Nu m-am putut lăuda prea mult pentru că şi Thunder-ul lui Dragoş a reacţionat la fel. Deci caiacele Riot zboară, dacă le dai apă suficientă :), de preferinţă cu multă spumă .
In recunoastere..
Despre Paradis am auzit două zile la rând aceleaşi lucruri de la prietenii mei: e mai greu decât aici (noi eram pe 2 cu 3), sunt porţiuni cu slalom unde nu ai decât o opţiune de traseu, valurile sunt foarte mari, dacă cazi trebuie să înoţi foarte mult pentru că nu ai unde să ieşi pe mal, sunt pereţi drepţi. Suna perfect pentru caiac, nu degeaba i se spune Paradis 🙂 Dar e greu de descris în cuvinte şi poze nu s-au putut face decât într-o pauză la o cataractă. Cei care se dau ştiu.
Toata lumea se da pe Salza
 Salza se îngustează, intră într-un mic canion, iar forţa apei aproape că se dublează din cauza îngustării albiei.

Pereţii sunt drepţi, tăioşi, cu stânci negre. Aceleaşi stânci negre căzute le vezi şi pe fundul apei şi din cauză că apa e transparentă senzaţia e incredibilă când treci pe deasupra uneia, parcă treci peste balene . Nu am mai trecut peste balene, dar aşa îmi imaginez eu că ar fi –vezi o pată neagră sub tine şi nu ştii dacă te înghite sau nu.Cred că apa avea în jur de  2-4 m adâncime.

Si cand ajunge langa noi tipam sa-l speriem! 
 Eddy-urile sunt puţine şi trebuie abordate destul de tehnic, asta dacă vrei să te opresti să-ti tragi sufletul  un minut şi să auzi poveşti de groază despre ce urmează. Valurile mi s-au părut uriaşe, treceau încontinuu peste mine, cred că aveau 2 m.

Ne-am oprit la o cataractă, să o studiem şi să ne alegem linia cea mai bună. Discuţia a fost cam aşa –„ în stânga nu e bine, e multă spumă şi te trage apa la fund, te prinde în maşina de spălat şi nu mai ieşi,  în dreapta nu e bine, sunt stânci şi te trag dedesubt; să fiţi atenţi şi nu uitaţi să zâmbiţi! A, şi dacă înotaţi, staţi pe centru, o să aveţi de înotat mult”

La cataracta. Sa nu uit sa zambesc, sa nu uit sa zambesc, sa nu uit sa..
Singura poza din paradis, dupa ce am scapat de greu..
Am trecut şi peste cataractă şi ca să nu uit să mă laud, am parcurs tot Paradisul fară să cad măcar o dată! Oficial am promovat la grad 3 +,  3+ adevărat! 
La final, se mai vad un pic peretii


În cifre, Salza a fost cam aşa: ne-am dat 3 zile, 8 ore pe apă, apa avea cam 4-5 grade, eu am căzut de fix 2 ori. Mai mergem, e Paradisul Caiaciştilor!

PS:  pozele sunt de acolo de unde s-au putut face, adică unde era mai uşor.În rest am ţinut mâinile pe padele, parcă erau de aur..

Iesirea din Paradis..

 
Previous Cu caiacele pe Iza-n jos... spre buricul pământului !
Next Rolling în 4 cu Martini!

2 Comments

  1. 25 mai 2011
    Răspunde

    Peisajul este foarte frumos iar culoarea apei imi aminteste de alte locuri. Nu credeam ca apa unui rau poate sa arate asa bine. Sint curios, voi ati mers pina acolo cu „ligheanele” pe masina sau ati inchiriat de la fata locului ? Intreb pentru ca drumul este lung, si am vazut o poza mai sus unde caiacele stateau la vedere in strada.

  2. 26 mai 2011
    Răspunde

    Poate tu folosesti ligheane pe apa. Daca vrei sa ma intrebi o poti face politicos, nu sa te iei de caiacele mele, pe blogul meu.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.