Cu caiacele pe Iza-n jos… spre buricul pământului !


Cred că orice moroşan care trece Gutâiul este încercat de un sentiment de mare mândrie la vederea Maramureşului istoric. Porţi inalte de lemn sculptat, case tradiţionale din lemn de brad, copii, femei, bărbaţi în straie populare…Aşa ne-a întâmpinat pe noi Maramureşul a doua zi de Paşti, zi de mare sărbătoare când ne-am dus să ne dăm pe Iza în jos…

Am plecat de la Mănăstirea Bârsana, despre care am citit că a fost construită prin sec al XIV-lea de Dragoşesti, voievozi ai Maramureşului, nepoţi ai lui Dragoş Vodă şi ne-am dat până în Vadu Izei.

Iza e un râu foarte foarte frumos, cu o apă limpde în culori smarald cum am văzut doar în Slovenia sau Muntenegru. Apa este atât de limpede încât aproape în orice punct vezi fundul albiei.Cred că toţi am fost surprinşi, nu ne aşteptam nici unul ca apa Izei să fie ca cristalul.

Iza curge foarte linşitit şi poate fi parcursă cu orice tip de caiac. Nu sunt nici un fel de probleme pe traseu, poate doar alegerea locului de picnic din o mulţime de opţiuni care mai de care mai îmbietoare J.

La un moment dat am dat peste un mic prag, dar se poate sări uşor dacă îţi alegi corect traseul.

Unul dintre prietenii care ne-a însoţit în tură  m-a rugat să fiu atentă şi să scriu foarte foarte frumos despre Iza din Maramureşul lui şi al meu, aşa că m-am documentat puţin şi am găsit cea mai tare informaţie pe care pun pariu că nu o ştiu mulţi din ţară:


Maramureşul este centrul geografic al Europei, „buricul pamântului” ! Se află la egală distanţă de Munţii Ural, ţărmul Oceanului Atlantic , Peninsula Scandinavă şi Insula Creta.

La circa 20km de Sighetu Marmaţiei, oraşul de reşedinţă al Maramureşului istoric, există o bornă care marchează echidistaţa dintre coastele arctice ale Norvegiei, in nord, litoralul Cretei în sud, coasta irlandeză în vest, creştetele Munţilor Urali, în est.
Borna a fost fixată în acest loc de Societatea Geografică a Imperiului Austro-Ungar în secolul al XIX-lea !!  (din Maramureş, Ghid turistic”, Ed Ad Libri, 2006)

Deci, pe când o tură la buricul pământului, să facem poze cu borna? Cine vine ?

PS: O parte dintre poze au fost făcute de Robert Gergely, multumesc !

Previous Cu caiacul în Cheile Lăpuşului – 51 km, ep. 2
Next Cu caiacul în zbor prin Paradisul Caiaciştilor

5 Comments

  1. 9 mai 2011
    Răspunde

    Din cate am auzit eu, dansurile populare maramuresene sunt foarte saltarete, se bate mult din picioare. Morosenii zic ca sunt asa, pentru ca atunci cand au venit ei pe pamanturile astea, pamantul inca era fierbinte 🙂
    Felicitari pentru tura si pentru descriere 🙂

  2. 9 mai 2011
    Răspunde

    Asta n-o stiam! Tare, pamantul era inca fierbinte, mi-a placut! 🙂

  3. Anonymous
    8 august 2011
    Răspunde

    Sunt din Maramures si ma mandesc cu asta. Poze astea imi aduc aminte de locurile copilariei pe care din pacate le vizitez cam rar . . . Foarte tare blogul!

  4. 9 mai 2012
    Răspunde

    Din pacate borna se afla pe malul celalalt al Tisei, in Ucraina, cam peste mana pentru o tura 🙁 .

  5. Anonymous
    24 iulie 2012
    Răspunde

    fantastic! felicitari! sunt moroseanca, dar imi descopar trecutul de pe net…crescuta sub comunism pana la 12 ani…acum deschid ochii, din nou! multumesc pentru calatorie! omini fantastici!!!!! <3
    Lung Sandra Tohatan

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.