Împreună cu câţiva prieteni buni, cititori fideli ai acestui blog şi pasionaţi de caiac, am plecat peste ţari, păduri şi foarte foarte mulţi munţi departe-departe, nu chiar acasă la Împăratul Roşu, ci în Muntenegru, tot un tărâm de basm , dar ceva mai uşor de vizitat.
Raul Tara, culoarea incredibila e reala!
Celebrul Pod Durdevica, 365 m lungime, 172m inaltime, construit 1937 -1940
Pentru cei pasionaţi de bugete, costurile au arătat astfel: 63 de euro taxa de acces în râul Tara, cazare şi masă 3 zile – 60 euro / persoană la casuţe de 2 camere. La cort taxa era de 3 euro. Mai mult decât rezonabil, şi mai ieftin decat în Ungaria, cum se spune la mine acasă.
Caiacele care s-au dat pe Tara şi s-au descurcat cu brio au fost: Riot Thunder, Magnum, Quest 9.5 şi Edge 10.5, Robson Balboa.
Da, fetele se dau cu caiacul!!
Eko-Oaza Camp
traseul este absolut superb. Daca as avea cu cine as pleca maine din nou (sic!) . Bugetul total nu este mare si desi drumul este intradevar cam obositor ( 12 ore de condus, 14 in total- 900-950 de km dus ) privelistea merita tot efortul.Daca vreti sa faceti traseul se poate si pt ne-caiacisti cu o barca de rafting sau cu …..pluta!. Baietii de la kamp-ul din Bosnia unde ne-am oprit noi organizeaza ture cu o pluta adevarata pe tot traseul raului .
Traseul total al raului are 60 de km ( vb de cel care este deschis pentru rafting) din care cei 14 din final sunt cei mai „agitati”- grad 2-3 dar nu foarte duri pt ca exista portiuni mai linistite dupa fiecare zona mai „agitata”.
In plus , fata de canionul Tara va recomand sa faceti si o tura de canioning ( cu costume de neopren pt ca apa e rece!) ceva mai departe de Zablijak dar nu foarte departe, pe raul Komarnica.
Recomandari pt Tara:
– folositi costume de neopren de 3-4 mmm. Apa este foooarte rece, maxim 14 grade.Cand e cald afara e inselator dar daca cazi o sa fie o problema reglarea temperaturii.
– taxa de 63 euro este doar pentru o tura completa ( maxim 2 zile). In acesti bani nu se permite sa pleci de doua ori din acelasi loc!!!!
– traseul total se face in doua zile cu oprire la unul dintre kamp-urile de pe traseul pt o noapte
– la un moment dat raul constituie granita dinte Muntenegru si Bosnia. E bine de stiut! iar la punctul final se ajunge chiar in spatiul dintre cele doua vami.
– sunt portiuni lungi( chiar de 20 km) unde nu exista nici o iesire de pe rau la o sosea/drum sau cale de acces.Peisajul este salbatic si trebuie tratat ca atare.
– pt doritori se pot gasi mai multe sfaturi utile . Intrebati doar.
Ovidiu, sperii lumea ca e apa rece si rangerii nu te lasa sa intri in rau. Eu am scris ca e de basm, cu zane 🙂 Multumim de informatii!
Cum adica daca ai avea cu cine? Sa vezi ce patesti daca mergi fara mine pe acolo!
Canionul Tara, unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pamant pe care le-am vazut pana acum! Dupa foarte multi ani am ramas impresionat de ce am vazut acolo. Va recomanda sa vedeti canionul Raului Tara, iar eu va recomand sa faceti lucrul asta de pe apa !
Dragos.
Cu trecerea asta frauduloasa de frontiera intre Muntenegru si Bosnia, bine ca ati dormit in camping.
Pozele sunt superbe, povestile la fel. Iar apa nu e chiar asa rece, eu m-am balacit in Tara si nu a fost chiar asa rau, doar ca am vorbit subtire o vreme dupa ce am iesit din apa 😀
Foarte frumos postul tau, Oana… vreau inapoi acolo! 🙂 Obligatoriu sa mai mergem odata si sa facem tot traseul de la A la Z… cat de repede! Mersi pentru aceasta experienta extraordinara! Ma bucur ca am fost cu voi acolo! 🙂
M-a impresionat culoarea,limpezimea si cristalul apei.Isi merita din plin numele de „Tear of Europe”.
Multumesc lui Dragos si Oana pentru invitatie.
Si….oricand cu placere!!
Aurelian.
Multumesc pentru mesaje, si mie mi-a facut placere sa ma dau cu voi!
Cu siguranta vom repeta tura, poate in august, cred ca am devenit cu totii dependenti de Raul Tara! Salutari!
Felicitari pentru tura! Arata super pe acolo, e o idee de vacanta foarte interesanta.