Photo: Robert Gergely
Am aşteptat cu multă nerăbdare primele zile de primăvară , atât pentru nenumăratele zile cu diverse pretexte de sărbătorit (şi eu am motive de sărbătorit pe 1, 2, 3, 4 , 8 şi 9 martie !) cât şi pentru prima ieşire cu caiacele pe apă.
Plănuiam de mult timp o tură în Cheile Lăpuşului, doar că de data aceasta socoteala de acasă nu prea s-a potrivit cu cea din târg. Adică degeaba am planificat, plănuit, pregătit şi cărat caiacul pâna la Baia Mare, că pe apă au mers doar băieţii, eu am rămas acasă să consemnez fapta. Ce pot spune în apărarea mea este că munca la calculator dăunează grav sănătăţii, dar nu ţin să intru în detalii.
Traseul pe Lăpuş a fost ales între localităţile Codru Butesii şi Cătălina, aproximativ 30 km, grad 1, 2 , adică pe înţelesul tuturor un traseu cu dificultate mică. Lăpuşul e un râu pitoresc, curat, foarte frumos şi nu spun asta pentru că am copilărit pe malurile lui. Au confirmat şi baieţii, şi nu erau toţi băimăreni, ca să fie subiectivi.
Până la Remecioara s-a coborât prin chei, printe maluri cu pereţi abrupţi, acoperite de zăpadă. “Sunt câteva repezişuri iar peisajele sunt impresionante.Cheile Lăpuşului merită făcute din caiac ! ‘’ (Dragoş)
Înainte de confluenţa cu Cavnicul, Lăpuşul se îngustează pe o albie de 5 m lăţime, formându-se un fel de tobogan natural de apă. Dragoş confirmă că se trece cu viteză, dar nu există pericole. În plus Întrerâuri (cum se numeste locul de la confluenţă) este unul dintre cele mai frumoase puncte de pe traseu -perfect pentru scăldat pe timp de vară.
De la Remecioara spre Coaş râul curge domol la vale, după Coaş există un prag dar nu pune probleme deosebite.Cam prin dreptul acestui prag am avut eu prima exprienţă dramatică cu un mânz (nu am idee de ce nu ma plac caii). Mânzul m-a văzut, m-a plăcut şi a insistat să fie prieten cu mine; eu nu am vrut, el m-a fugărit, m-a prins şi m-a muşcat de spate ! Bineînţeles că eu cu mintea mea de 13 ani mă rugam să nu-mi rupă tricoul, era tricoul meu de suflet cu Guns N’Roses şi poza lui Axl Rose, Slash şi restul trupei pe spate 🙂 Am multe amintiri legate de râul Lapuş, da’ nu prea se pot povesti toate 🙂
Lăpuşul e un râu foarte curat. Insist, e foarte curat. Chiar dacă localnicii se vor plânge că mai exista pet-uri sau diverse alte lucruri neplăcute, nu se compară cu alte râuri pe care am mai fost în România. Îmi aduc aminte că prima oară când am fost pe Lăpuş apa mirosea frumos, se simţea plăcut miros de peşte, de iarbă..E singurul râu din ţară care miroase aşa frumos !
Photo: Robert Gergely, Baia Mare
În concluzie, ca să nu mai bat câmpii – ei s-au dat, eu nu. Norocoşii spun că a fost frumos şi nu foarte greu ; unii au primit botezul râului, ura ! Eu promit să mă dau şi eu data viitoare şi să revin cu mai multe detalii. Mai jos câteva poze cu Lăpuşul in anotimpul cald, mai multe poze găsiţi în galeria foto:
Următoarea tură pe Lăpuş– după Sărbătorile de Paşti.