Bosnia

Drina, un vis devenit realitate

Postat de  | Categorii: In caiac prin Europa, Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Guest post scris de Bogdan Florescu, Timisoara
Foto: Bogdan Florescu

De ce un vis? Pentru că visez la asta de anul trecut, când anunţul turei m-a luat pe nepregătite şi nu am mai avut timp sa reacţionez şi să îmi fac toate aranjamentele pentru a participa.
Aşa că pentru tura de anul ăsta m-am pregătit din timp. Anul trecut l-am cunoscut la TID, în Ungaria, pe unul dintre membrii Asociaţiei Sportive „Srpski Veslaci na TID”.  Am păstrat legătura cu el şi, începând de prin noiembrie, l-am tot „presat” să mă anunţe din timp când ştie ceva despre regata de anul ăsta. Pe la începutul lui ianuarie, în sfârşit, îmi trimite programul în limba sârbă. Cum-necum, l-am tradus în română (acesta a fost anunţul turei ). Apoi am început preparativele, adică mi-am făcut cerere de concediu pentru această perioadă.
Numai bine, s-a nimerit că mi-am schimbat şi caiacul, acum sunt mândrul posesor al unui caiac Robson Titris 16, rapid, comod, încăpător. Deci toate premisele erau de bun augur.
S-a apropiat şi ziua „Z” data de 28.04.2013, când urma să înceapă aventura. Nu prea eram eu în clar cu amănuntele organizatorice, nu ştiam cu ce mă voi transporta de la Beograd la punctul de start şi apoi înapoi la Beograd. Răspunsurile pe tema asta de la  corespondentul meu erau târzii şi evazive, nu ştiam ce să înţeleg. Aşa că, pe ultima sută de metri l-am contactat pe Dejan, organizatorul regatei. Imediat s-au rezolvat problemele mele: am convenit să merg la el, să îmi las acolo maşina şi apoi să mergem cu microbuzul lui până la Novo Gorazde, urmând să îmi achit cota-parte din consumuri şi cheltuieli de transport.

26.04.2013: Ziua „Z”– 2 zile
Plec din Timişoara spre Beograd. După un drum scurt şi fără nicio problemă la graniţă, fac o  scurtă escală la Beograd, la invitaţia prietenului meu. Cu această ocazie, mi se lămureşte misterul răspunsurilor evazive: el nu va participa la tură şi nici nu este în temă cu amănuntele organizatorice, de data aceasta el neavând nicio implicare în organizarea turei
După ce am luat prânzul împreună, mă conduce la Dejan acasă, unde lucrurile se accelerează. Golesc maşina mea, pun tot echipamentul în remorca microbuzului lui Dejan şi îi dăm bătaie – împreună cu alţi coechipieri – spre Novo Gorazde, locul de start. citeste mai mult…

Pe Tara, unde toata lumea zâmbeşte..

Postat de  | Categorii: In caiac prin Europa, Romania vazuta din caiac, Ture pe whitewater

Dedicat lui Florinacio, care a lipsit la apel

Pe bune, mă uit la poze şi nu-mi vine să cred: locul acesta este atât de frumos, atât de magic, că toată lumea zâmbeşte!
În iulie trecut am refăcut tura de acum doi ani, tot traseul de la punctul de intrare de mai sus de Durdevica Tara cum se numeste impresionantul pod de pe Tara, până la final , la vama bosniacă Scepan Polje. Trebuia să fim zece, locurile erau limitate din motive de logistică. Dar  ca în povestea celor zece negri mititei,  ne-am împuţinat pe măsură ce se apropia data de plecare şi în cele din urmă doar şase am plecat spre Muntenegru, toţi puşi pe fapte mari! citeste mai mult…

Caiac în Muntenegru, 3 zile pe Râul Tara

Postat de  | Categorii: In caiac prin Europa, Ture pe whitewater
Dupa tura de la sfarşitul lunii iunie de pe râul Tara, Muntenegru (detalii aici), singurul subiect de discuţie, care revenea obsedant era Tara..ce frumoasă este apa, ce incredibil peisajul , ce cascade extraordinare am văzut, pe ce valuri uriaşe ne-am dat…
Nici eu nici prietenii mei nu ne extaziem foarte uşor, dar din câte locuri am vizitat prin lumea astea şi nu sunt puţine, canionul Tarei are o frumuseţe aparte, ruptă parcă din altă lume.
Aşa că la început a fost o glumă – poate ne întoarcem acolo, apoi o vorbă aruncată – ce-ar fi dacă.. ? şi până la urmă o hotărâre – hai să mai mergem o dată, să terminăm traseul (în iunie ne-am oprit în Bosnia), să ne jucăm în cascadă, să ne filmăm (că s-a termint bateria data trecută), să facem rolling, să mâncăm miel (pe care doar l-am văzut în iunie, nu şi gustat şi ce mai miel era !)..
Şi ne-am strâns o gaşcă mai mică, fiecare cu motivele lui – râul, cascada, mielul, rock n’roll-ul…şi ne-am dus ! 14 ore de condus, acelaşi drum care nu se mai termina şi în sfarsşt am ajuns la Eko Oaza. Mai trebuie să spun că gazdele de la camping au facut ochii mari la noi ce surpriză ! după care ne-au pupat, ne-au imbrătişat, ce mai primire am avut ! Ca acasă !

De data acesta ne-am pregătit ceva mai mult pentru traseu. Conform planului trasat de Ministerul de Turism Muntenegrean, dacă vrei să te dai pe Tara cu caiacul trebuie să dormi neapărat într-unul dintre campingurile de pe traseu – Radovan Luka sau Brstanovica, în caz contrar mai plătesti o dată taxa de intrare în Parcul Naţional, taxa care nu e mică deloc -63 euro / caiacist.
Aşa că problema majoră de rezolvat a fost echipamentul de campat, hainele de schimb şi mâncarea pentru 3 zile de caiac.Toate trebuiau sa încapă în caiacele de whitewater, caiac care nu trebuia să fie prea greu, traseul se anunţa de grad 2-3- 3 plus.. citeste mai mult…

Crna Gora vazuta din caiac

Postat de  | Categorii: In caiac prin Europa, Ture pe whitewater

Împreună cu câţiva prieteni buni, cititori fideli ai acestui blog şi pasionaţi de caiac, am plecat peste ţari, păduri şi foarte foarte  mulţi munţi departe-departe, nu chiar acasă la Împăratul Roşu, ci în Muntenegru, tot un tărâm de basm , dar ceva mai uşor de vizitat.

Raul Tara, culoarea incredibila e reala!

Singurul scop al vizitei noastre a fost să parcurgem canionul râului Tara, din Parcul Naţional Durmitor. Canionul Tarei este cel mai lung din  Europa  şi al doilea ca lungime din lume.- 82 kilometri lungime şi 1300 m adâncime. Este sit protejat Unesco, Parc Naţional şi cel mai important traseu de rafting din Muntenegru. citeste mai mult…