La pasa vine un arab,
Cu ochii stinsi, cu graiul slab.
– ” Sunt, pasa, neam de beduin,
Si de la Bab-el-Mandeb vin
Să vând pe El-Zorab.
Arabii toti rasar din cort,
Să-mi vada roibul, când îl port
Si-l joc în frâu si-l las la trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Si nu l-as da nici mort.
…..
O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum tii tu narile’n pământ
Si coada ta fuior în vânt,
In zbor de rândunea!
Cum mesteci spuma alba’n frâu,
Cum joci al coamei galben râu,
Cum iei pamântul în galop
Si cum te-asterni ca un potop
De trasnete’n pustiu!
Stia pustiul de noi doi
Si zarea se’ngrozea de noi –
Si tu de-acum al cui vei fi?
Si cine te va mai scuti
De vânturi si de ploi?””
(George Cosbuc, El-Zorab)
Da, l-am dat pe El-Zorab – caiacul meu Riot Magnum 72 lime. Din motive personale. Asta e.
E pe maini bune. No worries. 🙂
Stiu, alfel nu-l dadeam..
Dar cand mi-ai zis si tu ca are „suflet”, a fost si mai greu..