Pe Nera, unde mi-am pierdut padela...

Şi-am aşteptat noi să vină primăvara, să se dezgheţe apele, să punem din nou caiacele în mişcare…
Şi-am aşteptat… Anul ăsta ca niciodată, zici că primăvara nu mai venea!
Pentru prima tură am ales o coborâre prin cheile Nerei, ştiam sigur că acolo se încălzeşte vremea mai repede, unde mai pui că debitul era garantat după topirea zăpezilor.

Ne-am strâns noi o gaşcă mare, ne-am umplut maşinile de bagaje de ziceai că emigrăm , am pregătit caiacele şi duşi am fost..
Nu cred că există un râu în ţara asta mai departe de Bucureşti decât Nera..Nici n-aş vrea să-l găsesc, 10 ore de condus pentru un o coborâre cu caiacul pe un râu mi se pare extrem de mult. E drept că şi râul e frumos tare, iar peisajul din Chei merită efortul de a merge până acolo.

Şi-am ajuns noi, rând pe rând, la cantonul lui Damian. Întâi unul, singur-singurel, apoi al doilea, al treilea, al doisprezecelea..

În fiecare zi şi în fiecare noapte mai sosea o maşină, mai răsărea un cort. Toate astea pe o ploaie torenţială! A plouat, s-a oprit, a plouat din nou..A dat cu frig, cu zăpadă, cu gheaţă. Iar a plouat, iar s-a oprit, şi tot aşa..Apă am vrut, apă am avut, în toate felurile posibile!
Prima zi, vineri de dimineaţă era un frig şi-o umezeală , plus ploaia care nu se mai oprea, că n-a fost chip să ne mobilizăm să ne dăm, măcar o tură scurtă până în sat, aşa că am preferat să ne plimbăm, să vedem cascada Beuşniţa. Am mers noi  vreo 26 de kilometri dus –întors, dar a meritat efortul:
La cascada Beusnita

A doua zi, surpriză! – s-a oprit ploaia, ba chiar a ieşit soarele! Numai bine pentru caiac!

Să mai spun cum zburdam pe apă, treceam prin curent de pe stânga pe dreapta, mă învârteam, mergeam cu spatele, făceam poze, toate schemele posibile..ba mai şi comentam la ceilalţi „vezi că nu ţii bine padela”, „ n-ai prins bine lesa”, „ nu ţi-ai asigurat apa de caiac, o să o pierzi”, şamd., eu eram cea mai şmecheră.. Dar bineînţeles că toate astea n-au ţinut mult, a venit şi ceasul rău, pisica neagră şi s-a dus pe apa sâmbetei bucuria mea, o dată cu padela. Padelă pe care am pierdut-o.
Tabara de caiacisti
Cum am pierdut-o? Povestea e lungă şi nu vreau să povestesc aici întâmplări care să sperie lumea. Pe scurt a fost cam aşa –a trebuit să ies pe mal foarte repede, n-am fost atentă o fracţiune de secundă şi în loc să ies la mal am ajuns sub un copăcel. Un copăcel mişel care mi-a furat padela..Iar primul meu gând sub apă, sub copăcel a fost –trebuie să ies neapărat de aici,  nu ştie nimeni unde sunt, nu are cine să mă ajute..aşa că am lăsat padela din mână şi am ales să ies la suprafaţă..Nici pe Tara, nici pe Soca prin cimitir n-am dat eu drumul la padelă..Uite că m-a convins prietenul meu, copacul de pe Nera..Cât am mai căutat-o ! Am intrat în apă de nu ştiu câte ori, m-am urcat pe copac, am făcut poze sub apă, poate o găsesc..nici o şansă..Asta e, s-a dus padela mea frumoasă!
Nera, vedere subacvatica..
Am continuat tura până în sat, unde ne aşteptau două maşini să ne ducă sus, în Şopot. Pot să vă spun că drumul e de zece ori mai stricat şi plin de gropi decât acum doi ani.
Tura prin Chei am făcut-o cam pe repede înainte, se făcuse deja ora patru şi nu prea vroiam să ne prindă noaptea pe apă.Ne-am oprit la Lacul Dracului, dar fiindcă toată lumea îl văzuse şi avea pozele pentru profilul de facebook făcute din alţi ani, nu am stat foarte mult..Alte opriri nu prea au fost, ici colo la o poză..

 Despre traseu – nu o să descriu peisajul, dacă nu aţi fost în Cheile Nerei mergeţi, merită văzute, nu „citite”. Pentru caiac, râul e gradul unu, nu prea am avut nici măcar valuri. Ici colo câte un pasaj mai repede, un copac de ocolit dar nimic deosebit.

 
S-a parcurs cu toate caiacele şi am avut cu noi  caiace cât pentru o expoziţie: un pneumatic Pivot, un sit on top Bilbao, câteva de whitewater Magnum şi Thunder, un Edge 11, un Quest 10, şi un sea-kayak Evasion! Evasion a fost vedeta, la 4,72 metri lungime ne feream toţi din calea lui!
Cred ca cele mai frumoase momente  din tura asta au fost serile de la focul de tabără. Cu poveşti între prieteni, cu pastramă de oaie stropită cu vin din belşug, cu bancuri cu urşi..Ce poate fi mai frumos?
Multumiri celor care au răspuns invitaţiei şi au deschis sezonul de caiac alături de noi! Şi o menţiune specială pentru Bogdan, pentru poze şi pentru bancul cu ursul (încă ne mai place şi mai râdem)
Cam asa de frig a fost..

PS1: Pentru padelă dau  o recompensă de  100 euro celui care o găseşte.
Nr meu de telefon e trecut pe una dintre pale, că ştiam eu ca va veni şi ziua asta.Padela are valoare sentimentală, e prima padelă cu care mi-a ieşit eskimo rolling..

poza cu padela..

PS2: Criticilor mei şi neprietenilor –pentru că da, dacă vă vine să credeţi, sunt unii deranjaţi de acest blog -nu vă bucuraţi prea tare, am pierdut o padelă. Da, am mai multe, sic! De fapt, am tot echipamentul dublu: două caiace de ww, două caiace de sea, patru padele (momentan 3), neoprene, etc..Nu mă opreşte pe mine o padelă, o să mă dau, o să merg anul ăsta şi pe gradul patru, şi o să mai scriu , uite aşa!  Fetele se dau cu caiacul , fie că vă place sau nu.

12 Comentarii la “Pe Nera, unde mi-am pierdut padela...

  1. Toate necazurile ti se intampla pe Nera. Vorba poetului: “Tot ce misca-n NERA asta, CALUL, POMUL / Mi-e prieten numai mie, iara tie, dusman este”

  2. Da, mi-am mai pierdut o data aceeasi padela pe acolo, doar ca am avut noroc ca mi-a gasit-o un prieten. Chiar m-am gandit cand mi-a spus ca nu vine cu noi anul asta, cum o sa ne descurcam fara el..

  3. Da' ne place de ce te imbatzosezi asa? nu suntem toti misogini, doar eu si inca cativa :)

    cu critica … constructiva,

    Gelu Botezan

  4. Draga Gelu, nu prea inteleg cometariul tau, si tind sa cred ca nu are nici o legatura cu situatia despre care vorbeam eu,mai ales ca noi doi n-am vorbit niciodata.

  5. Oana, nu ma refeream la intamplarea povestita de tine. Nu am caderea sa fac aprecieri nici daca as fi fost acolo.
    Ma refeream doar la paragraful asta:
    “o să mă dau, o să merg anul ăsta şi pe gradul patru, şi o să mai scriu , uite aşa! Fetele se dau cu caiacul , fie că vă place sau nu”
    M-a amuzat felul in care ne-ai admonestat pe noi,cei ce citim blogul tau de parca am fi o gramada de misogini cu coltii scosi:).Noi citim blogul tau pentru ca ne place si este evident ca daca nu te-ai mai da si anul asta nu am mai avea ce citi :) Am crezut ca raspund cu o gluma dar realizez ca pentru cei ce nu ma cunosc, glumele mele pot fi considerate nesarate/deplasate, motiv pentru care imi cer scuze.
    Pentru mine blogul tau este o sursa de informare/inspiratie
    Am facut Lapusul intre Salnita si Buteasa doar datorita blogului tau, altfel trebuia sa redescopar raul incepand de la Razoare. Multumim, a fost fain

    Gelu Botezan

  6. Draga Gelu, nu ai citit atent..”admonestarea” nu e adresata cititorilor mei, doamne fereste, imi sunt dragi toti si pentru ei scriu..Paragraful se adresa strict “neprietenilor”, si chiar daca nu ne-am cunoscut personal, stiu sigur ca tu nu faci parte din aceasta categorie.
    Desi ma straduiesc sa scriu cat mai pozitiv, sa incurajez lumea sa se dea, sa dau idei de trasee, si n-am scris nimic de rau nimeni si nimic, s-au simtit unii datori sa-mi atraga atentia ca blogul “deranjeaza”. Ma rog, nu poti multumi pe toata lumea.
    Dar daca te supara asa de tare paragraful ala, o sa-l scot.Sa nu se mai supere si altii :)
    Iar faza ca sunt fata, Doamne, daca ai stii de cate ori mi s-a spus asta..de parca ar fi o boala, nu ceva dragut si gingas :)
    Tu nu ai de ce sa-ti ceri scuze, nu m-ai suparat cu nimic, nu era vorba de tine, nici de pritenii tai :)

  7. Cand citesc blogul tau asa mi se face un dor de duca…
    Sa aveti parte tot de ture faine.

    Calde salutari din Brasov.
    Anca

  8. Anuntati iesirile in timp util, mai sunt multi altii care au fost incantati de ce-au zarit pe aici si ar dori sa va insoteasca….!

    • Poti sa-mi scrii pe mailul de pe hibiscus ce caiac ai ca sa stiu la ce fel de ture te putem lua cu noi. Pe blog nu pot sa anunt din timp ca plec de acasa, iti dai si tu seama ca nu e cel mai indicat.

  9. Pingback

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>