In caiac prin Delta Dunarii

Guest post scris de Robert Gergely si Eliza Pop
Foto: Robert Gergely

Trecerea timpului a fost si va ramane un bun prilej de meditare si visare,mai cu seama in privinta lucrurilor care nu ne sunt tocmai la indemana.Ce motiv ai avea sa visezi la lucrurile care-ti sunt mereu aproape, caci inainte de a incepe sa visezi te si trezesti bucurandu-te din plin de ele. Si ce lucru ii lipseste oare, unui muntean, ramanandu-i timp pentru visare din belsug…? ei bine, in cazul meu sunt stuful, valurile, pelicanii si delfinii…. Si ai ragaz din plin ca sa visezi  cate un an de zile pan’ ajungi din nou a le vedea.

Si uite-asa mai visezi, mai povestesti si tu din vise, de te trezesti ca vor si altii a se baga in visul tau. E chiar molipsitor. Da, spre bucuria mea, a fost primul an in care m-am bucurat de toate acestea -inclusiv de visat – si nu singur. Doi buni prieteni de-ai mei, Eliza(Pop) si Totyi (Toth Zoltan) au decis a mi se alatura si ei. De fapt, nu-i chiar atat de usor ati alege tovarasii de drum intr-o astfel de calatorie.Cu ei  ma cunosc de mult, ambii venind din zona sportului si muntelui, nefiindu-le straina camparea in temiri ce conditii, igiena cum s-o putea, mancatul din ce-ti gatesti si efortul in masura in care se cere.

Ca sa fiu mai clar, si sa povestesc de tura pe care am facut-o in tovarasia lor, lucrurile au stat cam asa: am avut cateva ocazii cand ne-am intalnit sa vedem concret traseul, si detaliile acestuia.Mergand pentru a treia oara in zona,indraznesc a spune ca usor -usor incep a deslusi tainele locului…asa ca traseul l-au lasat in seama mea. Le-am aratat pe harta in detaliu drumul ce urma. Poate ca la scara hartii nu s-au uitat prea atent, dar l-au descoperit mai apoi. De campat, ne orientam la fata locului, improvizam din mers. De fapt, diferenta dintre o tura pe munte si una in Delta,e ca aici  nu umblii, ci doar glisezi pe apa. In rest, strategia si abordarea sunt aceleasi…

Cum am ales traseul? In mare, l-am repetat pe cel de anul trecut, deoarece contine cam tot ce gasesti in zona.Dunarea, brate secundare, canale, paduri, stufaris din belsug, ghioluri, mare, iar canale, canale colmatate…. De mers, am mers cu trei caiace, doua Riot Quest 9.5 si un Riot Evasion.  De restul echipamentului nu mai vorbesc, caci se cam stie de nevoi, insa as aminti ca la o tura in grup e bine sa mai fie o padela si o fusta de rezerva.

Ceea ce-mi place mie la un asemenea traseu (de sase zile) si l-as asemana cu anumiti pereti de escalada, e ca de la un anumit punct nu prea ai optiuni de retragere. Si e chiar interesant sa te uiti pe harta si sa realizezi ca mai ai zile pana sa-i dai de capat.  In medie, am vaslit cam zece ore pe zi, dar marele avantaj e ca nu trebuie sa stai in picioare.

Am pornit din Mahmudia, chiar de langa port, fiind acolo o parcare privata cu plata (la doamna Mioara). Intre parcare si apa sunt doar vreo douazeci de metri.

O data pusi pe apa si porniti la drum emotiile au inceput sa se risipeasca, iar natura a inceput sa-si prezinte spectacolul:


Am intrat pe bratul vechi al Dunarii,spre Uzlina. Inainte de Uzlina cu cativa km, nu multi, am tras la mal, caci se-nsera,   brotaceii ce ne mai vizitau:

A doua zi  parea promitatoare, dupa ce noaptea ne-a plouat un pic.

Apar si primele stoluri de pelicani:


O data ajunsi la Uzlina ne indreptam spre canalul cu acelasi nume 

Canalul  acesta sa nu va vrajeasca prea tare   cu farmecul lui
,caci e unul dintre cele mai umblate canale din Delta. Mereu vin si trec barci cu turisti, ori cu proprietarii in persoana.Majoritatea incetinesc la intalnirea cu alte ambarcatiuni, pentru a nu creea neplaceri cu valul de siaj, dar nu toti.  Si daca tot vorbim de dumnealor, sa va spun pe scurt ce-am mai vazut eu: inainte de capatul canalului spre lac , canalul face o curba la dreapta (spre est).aproape de 90*. Tocmai au trecut doua barci de noi spre lac, noi fiind pe partea stanga a canalului , cand deodata se auzi un vuiet de motor ce ‘parea ‘ ca vine, iar sunetul ii trada si viteza mult prea mare pentru acea curba din canal. Cand l-am si zarit, ne-am zarit de fapt reciproc, fata in fata…     Nu mi-a ramas decat sa-i fixez privirea din ochi, si sa vad ce mai face. Eram convins ca ma va acrosa. E drept ca nici eu nu frecam caiacul de radacinile de pe mal, dar nici in mijloc nu eram, iar putere de manevra nu aveam.Pana sa mut eu cei cinci metri ai mei plini de bagaje, am zis mai bine prefer sa stau pe loc, cu botul indreptat spre el, apoi sa aleaga el pe care parte sa ma ocoleasca .A reusit sa intoarca barca intr-un bord si a oprit undeva in fata mea. M-am uitat la el, ridicand din umeri, ce-o fi cu viteza asta pe-aici?  A zis el ceva printre dinti dupa care a plecat. Cei ce mai erau cu barcile prin zona doar dadeau din cap….

Am mai mers un pic si am iesit in lacul Uzlina pe un canal scurt si mic ce apare in stanga canalului 

Aici am inceput sa simt cum ceva izbeste cu putere regulat in vesta de salvare . Mai apoi pentru a ne mai inveseli putin, a inceput din nou sa ploua

Am zarit porcii liberi…… 

S-au pornit si valurile, chiar frumoase….

Am iesit in lacul Isac, iar de aici ne-am indreptat spre canalul Perivolovca. S-a mai oprit ploaia,  am facut o scurta pauza


Canalul acesta are mai multe zone,dar la fel de frumoase.sectoare intregi numai cu stuf
,
unde iar zarim si pelicani

si nu numai…  
iar apoi incet incetisor, locul stufului il ia treptat un mal impadurit…  

De campat,am campat undeva in apropiere de intalnirea cu bratul Sf.Gheorghe.  Sunt niste locuri frumoase,si nici compania nu lipseste. De cum s-a innoptat,  enotii au si inceput concertul lor noctun. Urlau luuung , dar dupa ce am iesit putin la dansii cu padela si frontala au plecat prin alte parti.  Nu i-am mai auzit deloc, dar mi s-a spus c-ar mai fi zis cateceva de-a lungul noptii.  E bine sa dormiti adanc, sa va treziti odihniti, caci ei n-au ce fura.  

Ziua urmatoare am iesit in brat, si directia Sf. Gheorghe

Aici am intalnit niste pescari cu baterie, pesti inotand cu burta sus care mai apoi isi reveneau la pozitia lor fireasca, insa vantul nu ne mai lasa.
De plouat nu mai ploua,dar la un moment dat ne-au iesit in cale niste valuri cum rar am mai vazut pe-o apa curgatoare. Si asa a tinut-o mult si bine.Cand eram in deal, cand eram in vale, si cum priveam inapoi mi-am dat seama ca si Eliza cu Totyi se bucurau de acelasi lucru.  Nu stiu cum se face,dar eram mult prea fermecat de acest lucru, si am mai uitat sa fac poze, care ce-i drept or fi fost ultimul lucru la care sa ma mai gandesc. Dupa ce s-au terminat valurile, a urmat  un moment de tandrete… 

Spre seara, apa s-a linistit iar undeva aproape de Sf. Gheorghe am tras la mal…  
Aici noaptea  iar ne-a vizitat ceva. Cand am iesit si am lovit cu padela  tufisurile s-a auzit doar  cum fuge si suna a fi destul de marisor.Nu stim ce a fost si nici nu am insistat sa aflam..

Dimineata, speram eu sa fie ziua mea mult asteptata.Iesirea in mare, directia Perisor, ocolind frumos Sacalinul.  
Dar n-a fost sa fie. Ajunsi pe tarmul marii, de unde stateam eu valurile se vedeau mici, de unde era Eliza se vedeau mari. Dupa ce am cazut de comun acord de cum se vad valurile, am optat pentru o alta varianta  de a ajunge la Perisor.  Sa nu uitam ca activitatea principala a zonei era industria piscicola,iar acum….  

Am decis sa intram pe canalul Buhaz-Zatoane   

din care lipseste cu desavarsire varietatea   



apoi am intrat in  Canalul  Ciotica   

iar am dat peste urme ale industriei apuse

si am iesit  sa zicem in mare…?    Da, in mare, undeva pe capatul Sacalinului.
I n zare se vede si epava remorcherului, pe care anul trecut am reusit sa pun piciorul , iar undeva mai in spate in zare se vad platformele petroliere.  Si da, toata ziulica ne-a cam picurat, plouat.

Decid sa coboram pana la punctul in care canalul Buhaz-Zatoane are un canal secundar spre sud, la est de lacul Zatonul Mic  unde sa campam. Daca peste noapte se monteaza marea mai mult decat ne-ar placea noua avem o alternativa la a ne continua drumul.




Un sector am parcurs la pas, realizand ca mergem mai repede, apa fiind atat de mica, de abia reuseam sa punem padela in apa de te trezeai ca sapi in nisip…

dar mai apoi,vaslind din nou am putut sa ne continuam drumul.   Peisajul era hipnotic si as zice mult mai frumos decat un cer senin cu soare.    Vasleam undeva in vis….

Noaptea ne-a mai picurat un pic, dar ziua ce urma era promitatoare.  Si aici ai ocazia sa te rasfeti din plin cu sunetele naturii noaptea: enoti,lupi sau ce-or mai fi urland prin imprejurimi.     

 



Cormoranii treceau in stoluri interminabile ce tineau din zare-n zare

Pornim din nou la drum.


Urmeaza kilometri de plaja neatinsa, cu stuf ce intra pana in mare, cu tarmuri albe de scoici, cu copacei si pasari multe ….



  

Bucuria noastra cea mai mare la apropierea de Perisor au fost delfinii.I-am  vazut o data departe, dar mai apoi din ce in ce mai aproape. Am iesit mai in larg,  iar aici am avut privilegiul de a zari odata doi in dreapta mea,  apoi trei in stanga, si erau la doar cativa metri! M-am luat dupa ei asa , o vreme, si pot sa spun ca a fost  cea mai frumoasa traire a mea. Un cadou as spune. Le vedeam pielea de un gri cenusiu cum lucea in soare…..a fost frumos…(pe gps aveam aproape 2km pana la tarm, dar ce mai conta)   Cand am revenit la Eliza si Totyi, nu mai puteam de fericire, dar si pe fetele lor se puteau citi aceleasi expresii.   De pozat nu am reusit sa-i pozez, de fapt nici nu am incercat ca nu cumva sa-i pierd din vedere…
 

Sa gasesti Perisorul nu e greu, caci exista o antena mare (de securizare a frontierei) ce o vezi de la peste 10 km de pe apa. E acolo o fosta cherhana, transformata.




O data trasi la mal, ne-am cinstit cu o baie buna, iar eu m-am reintalnit cu Radu, cel la care am dormit anul trecut (dovedindu-se o gazda buna si ii multumesc inca o data)




Canalul Perisor (caci pe aici ne-am continuat drumul) nu comunica direct cu marea. Caiacele trebuie luate pe sus vreo 30 m  dupa care putem sa ne luam adio de la mare si continua pe canale.

Atat canalul Perisor cat si canalul Dranov sunt niste linii lungi, drepte, care uneori  pot sa para chiar monotone




 







Pentru innoptat am ales un loc de campare undeva pe malul canalului Mustaca.  Doar sa urmaresti copacii de dupa stuf si gasesti un loc de bivuac sigur.  Il aranjezi putin si gata , cel putin asta e avantajul cand mergi cu un singur cort. Pentru doua corturi, cam greu gasesti un loc unde sa fie grupate.   Si asa am mai petrecut o noapte.

Ultima zi s-a aratat cu ploaie de dimineata.  Si urma un sector special, care  mi-a placut deosebit si data trecuta. Si poate ca e un pic mai delicat dar cealalta optiune sa mergem mai departe era sa iesim in Reazim, ceea ce nu vroiam din cauza valurilor mult prea mari.

Asadar intram pe canalul de centura dintre Mustaca si Dunavat. O bucurie. E un canal colmatat, dar nu impenetrabil. E adevarat ca nivelul apei era mai mic decat anul trecut si desisul un picut mai des, dar cu rabdare se putea inainta. Canalul e putin mai lat decat un caiac, cu stuf ce sta aplecat peste tine, iar pe laterala apa e atat de mica incat padela fie o agati de stuf si te tragi, fie infigi in namol si impingi. Oricare din variante o alegi, te umpli de alge, namol, frunze de stuf, in fine , a fost deosebit. Unde mai pui ca are 6 km , era frig si ploua. La capatul celalalt, cand am iesit, aratam de parca am fi iesit cu caiacele din explorarea unei pesteri active (ca sa fiu sincer mie mi-a placut) . Acest canal incepe frumusel, cu multa vegetatie plutitoare, dar nimic nu tradeaza ce urmeaza mai apoi. Celor ce gusta o asemenea experienta, le-o recomand cu caldura.












In sfarsit canalul Dunavat


apoi am continuat pe canalul de centura ce leaga Dunavatul de Sarinasuf.  De aici  se poate zari si Reazimul avand un canal de legatura cu acesta…

Pe acest canal ne-am reintalnit si cu  un localnic, dl. Sorin, pe care l-am cunoscut anul trecut, si care si de aceasta data foarte amabil a sarit sa ne ajute.  Ne-a fost de mare folos ajutorul dansului! Dupa ce am iesit la mal, undeva intre Plopul si Sarinasuf, i-a dus pe Eliza si Totyi cu masina la Mahmudia, ca sa  recuperam  masina noastra.   O data caiacele trase la mal, tura s-a terminat. Si s-a oprit si ploaia.


Insa poate multe fete se intreaba  cum s-ar putea gestiona un asemenea traseu de catre ele, cum s-ar simti, si daca sa se incumete…..     am intrebat-o si noi pe Eliza  :

”Sa pleci in delta pentru sase -sapte zile, sa padelezi noua- zece ore pe zi,s a te pierzi in linistea si imensitatea deltei nu e greu,dar nici usor nu este.As spune ca e foarte important pentru inceput sa stii bine ce iti doresti.Daca iti doresti o evadare totala,i n conditii cat mai naturale, pentru ca delta e mai naturala decat orice loc in care ai mai fost cu siguranta,daca iti doresti o aventura cu totul noua, atunci Delta este locul ideal si poti sa te incumeti .Bine motivat psihic, mai trebuie sa iti alegi bine partenerii si sa iti dozezi bine bagajele.Apoi chiar daca ti se pare ca stii cu lux de amanunte totul despre expeditie te asigur ca o sa ai surprize, momente si situatii la care inainte de plecare nici nu te-ai fi gandit.Dar aceste surprize pana la urma sa stiti ca sunt codimentul ce da gust mancarii.

Eu mi-am dorit sa vad Delta, mi-am dorit sa fac ceva nou (despre munti as putea spune ca sunt casa mea), asa ca am decis sa-l insotesc pe Roberto in aceasta aventura. Am tot discutat ,am pus la cale totul, plecare , necesarul de materiale, necesarul de apa potabila cred ca l-am facut de vreo zece ori, ne-am tot uitat pe harta sa vedem traseul, am  impartit traseul pe zile si zilele au zburat si ne-am trezit ca maine plecam. Nu stiam daca sa ma bucur sau sa ma ingrijorez.am inceput sa am emotii si nu stiam de ce .Dar am aflat pe parcurs cand am dat de gustul codimentelor (surprizele din traseu). Asa ca odata bagajele in masina, inca o data verificate listele si am plecat la drum.Am facut doua zile pana la Mahmudia.De aici povestea si traseul le stiti.Dupa ce m-am vazut pe apa emotiile au inceput sa mai dispara.Si apoi alte emotii au inceput sa apara. Intr-o asemenea expeditie treci prin toata gama de trairi si sentimente . Delta e plina de surprize ,te bucuri de atata liniste ca apoi sa vrei sa te intalnesti cu cineva, te plictisesti ca apa e linistita ca intr-un pahar si deodata apar valuri ce te lasa sa inaintezi cu greu, apoi e soare dar imediat ploua si tot asa surpriza dupa surpriza. Apoi mai apar disputele cu coechipierii.Eu vreau pe canalul asta, eu vreau pe mare, eu vreau la tarm, ba eu vreau in larg.Toate acestea pana la urma sunt lucruri la care trebuie sa te gandesti bine inainte de a pleca .Si acestea sunt chiar mai importante decat locul de campare pe care il gasesti cu siguranta, sau  mancarea pe care o vei gati la fel ca si pe munte.

Daca vreti sa faceti ceva cu adevarat nou eu zic sa mergeti in Delta. Si daca va place sa glisati in nestire, va place sa padelati( sa stiti ca nu a fost deloc greu), va place aventura , mergeti in Delta. Eu zic ca daca sunteti bine echipate si ati mai facut iesiri cu cortul de cateva zile puteti linistite sa mergeti. Loc de putina intimitate gasiti la fel ca in munte, iar de igiena nu ar trebui sa va faceti griji. Se gaseste rezolvare la toate. Merita sa te privezi cateva zile de o baie fierbinte , de un coafat de par sau de o manichiura.Delta o vezi doar cateva zile pe an, celelalte le ai in fiecare zi.Si chiar daca imediat ce iesi din Delta ai senzatia ca nu a fost ceea ce ti-ai fi dorit, ca esti mult prea obosita , te asigur ca atunci cand ai sa incepi sa le povestesti altora cum a fost , cand ai sa retraiesti din nou toate emotiile ai sa ajungi la concluzia ca a meritat, ai sa stii ca cel putin o saptamana din viata ai trait-o cu adevarat. ”

….si dupa aceste vorbe spuse dintr-o perspectiva feminina ,  nu pot decat sa va urez decat km cat mai multi….

Deocamdata cam atat,iar la anul poate am sa am ocazia de a descrie intregul nostru litoral,asa cum este el,in intregime.   Iar pana atunci ne ramane visarea…