Dunarea -Cazanele Mici


Primea mea tura cu caiacul in 2008

9 FebruarieChiar daca afara e vreme urata, chiar se anunta ninsoare, ne-am hotarat sa facem prima iesire cu caiacele. Am ales ca locatie Dunarea-Cazanele Mici.

La ora 4 dimineata, iesim pe usa cu tot cu bagajele. Alfred are mancare suficienta pentru 4 zile, deci putem pleca linistiti. La ora 5, caiacele erau pe masini, la 6 iesisem deja din Bucuresti, pe un frig de crapau pietrele.
Cu cateva telefoane am stabilit sa ne intalnim cu amicii nostri din Craiova.
Ajunsi in Orsova, am facut ultimele cumparaturi si am plecat mai departe spre localitatea Dubova, punctul de lansare la apa. Aveam cu noi doua caiace de tura, o canoe cu motor si doua caiace sit-on-top, numai bune sa faci frigul pe ele.Dar nu conta !
La 11.30 eram deja pe apa, echipati pana in dinti, cu neoprene si tot tacamul, Era mai cald ca in Bucuresti, dar nu mai mult de 1 grad si un pic .

Dupa o discutie scurta si civilizata cu Politia de Frontiera, am intrat in Cazanele Mici.Nu batea vantul deloc, cerul era senin, pasarele cantau, sarbii se zgaiau la noi din camioane de pe maul opus, apa era gheata, vaslitul mai greu dupa Craciun si Revelion…
Dupa fix doua ore de dat la padela, glumit si facut poze, am ajuns in pestera Veterani –una dintre cele mai vechi pesteri cartografiate din scumpa noastra patrie – un fel de Mall Vitan, dar fara scari rulante si populatia aferenta. Intrarea in pestera este la 4-5 m de nivelul Dunarii si este mascata de un zid din caramizi prabusit pe jumatate. Acostarea e destul de dificila dat fiind malul inalt si accidentat, dat merita toata osteneala ! Pestera beneficiaza de lumina din exterior, ceea ce o face foarte primitoare. Din fericire, e destul de greu accesibila, adica e curata si fara inscriptii de genul maricica+ alex= love, pula, haide steaua s.a.m.d. Plus ca e atent supravegheata de politia de frontiera, din motive evidente.
Urmatoarea noastra oprire a fost la Pestera Ponicova. Ponicova are o intrare impozanta la nivelul apei, fiind accesibila cu caiacul sau cu alte ambarcatiuni. Dupa primii cincizeci de metri, a trebuit sa ne dam jos din caiace si sa continuam prin apa. Este o pestera mult mai mare decat Veterani, in care poti pierde cateva ore vizitand numeroasele galerii si admirand formatiunile calacaroase. Dupa ce ne-am udat si ne-am jucat suficient, am pornit mai departe spre punctul de campare.

Se innopta in curand si trebuia sa montam corturile pe ziua.
Dimineata : zapada ! Sambata noapte a nins. Caiacele acoperite cu zapada aratau incredibil..

Pacat ca trebuia sa ne intoarcem in Bucuresti.
Previous Romania mereu surprinzatoare..
Next Cu caiacele pe Raul Nera, 8 aprilie

6 Comments

  1. 15 aprilie 2008
    Răspunde

    Excelent. Mi-ai facut o pofta de nedescris.

  2. 29 august 2008
    Răspunde

    Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

  3. Anonymous
    12 septembrie 2008
    Răspunde

    Tare donle , tare… spor la treaba si va asteptam prin delta .. e spectaculos.

  4. Anonymous
    3 noiembrie 2008
    Răspunde

    Excelent. Ma bucur ca mai exista iubitori ai sporturilor de apa si ca acestia duc stindardul mai departe. Toata admiratia mea.

  5. koma
    4 octombrie 2010
    Răspunde

    Foarte fain!
    Este nevoie de vreo autorizatie de la politia de la frontira?

  6. 13 octombrie 2010
    Răspunde

    Da, e nevoie de o autorizatie de la Politia de Frontiera daca vrei sa te dai pe frontiera non-UE.Partea buna este ca avizul se da repede si e valabil tot anul, pe de alta parte e nevoie de avizul fiecarui sector in parte.

Dă-i un răspuns lui Oana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.