De la Giurgiu la Venetia: Gura Portitiei - Saturn

Update Lucian, expeditia solitara in caiac “De la Giurgiu la Venetia”


18.05.2013



Sunt la Gura Portitei. O primă etapă s-a terminat. Am plecat de la Giurgiu și nu din Constanța, pentru a avea timp să mă familiarizez cu echipamentul, cu rutina zilnică a impachetatului și despachetatului, pentru a-mi crește tonusul muscular și mai presus de orice, pentru a-mi găsi liniștea interioară și resursele mentale necesare unei asemenea întreprinderi. Pe acest segment m-am confruntat în special cu dorul de cei dragi, regretul de a fi departe de soția mea, Cornelia, și fata mea, Catrina, pentru o perioadau atât de lungă. 

Segmentul nu a fost tocmai ușor, am trecut prin trei avertizări de cod galben de furtună, la Giurgiu, Cotul Pisicii și la Lacul Razelm, am dormit în mlaștini infestate de țânțari (Dunărea este mult umflată, dar în scădere, kilometrii întregi sunt păduri inundate de nepătruns, iar acolo unde găsești un loc pentru a pune cortul, dai defapt de un nămol cu miros de putrefacție). 
La în început a fost greu, dar acum am reușit să las totul în urmă, și sa ma concentrez pe țelul meu. Am voința și mijloacele necesare, deci voi reuși. Acum au rămas doar două lucruri: un om și un scop. 
În fața mea se afla acum un nou pas, Marea Neagră. Sunt într-adevăr marinar de apă dulce, deci am multe de învățat. Spre norocul meu litoralul Romanesc este plin de plaje unde sa trag fără probleme. Cineva mi-a scris mai demult ca ma voi speria și voi renunța la primele valuri mai mari ce le voi întâlni pe mare. Ca ma voi speria, desigur, dar nimeni nu ma poate obliga să înfrunt ceea ce nu pot. Dacă ceva mă depășește, pot să și aștept. Oricum, cu voința, tenacitate și perseverență omul poate înfrunta multe. Probabil că progresul meu pe mare vă fi la început lent și anevoios, dar în timp voi recupera orice întârziere, pentru a ajunge acolo unde mi-am propus, Veneția. 
Vă salut pe toți, 
Lucian
Gura Portitei
GuraPortitei-Plaja

20.05.2013
Ieri am primit botezul. Prima ieșire pe mare din a această călătorie. După ce am stat două zile la Gura Portitei, din cauza valurilor prea mari pentru mine, azi am plecat mai departe. Am constatat că valurile pe mare sunt ultima mea problema. Ca să dau de ele trebuie sa intru în apă. Și cum fac asta? Pun caiacul cu botul în val, ma așez în el, am grija sa nu-mi ia apa padela, îmi pun fustanela, ma împing în apă, valurile ma pun pe lat. Ma dau jos, intră apa în carlinga (barca fiind dea latul), indrept barca, scot apa și o iau de la inceput; și tot așa. Ieșire la mal este mult mai sigura – în sensul ca se produce oricum. Singura problema e cum. Cu capul înainte sau cu caiacul deasupra au fost cele mai spectaculoase ieșiri. Valurile din nou. Pentru a nu strica carma, o scot din apă înainte de a trage la mal și sunt la cheremul lor. Oricum, mai obositor decât pe Dunăre. Din cauza valurilor am avut un progres de doar 30 km. 
Astăzi e zi de odihnă forțată. Sunt trageri la Capul Midia, și nu m-au lăsat cu nici un chip sa trec mai departe, ba m-au întors vreo doi km în zona sigură. Progresul azi – 5 km. În total, 35 km în patru zile. Mai rău! Nu am nici semnal. Sper să pot posta măcar această nota.

Intre Capul Midia și Constanta

22.05.2013

In sfârșit în Constanța. Patru zile de încercări, de învățăminte, de frustrări. Vremea nu m-a iertat deloc. A bătut vântul si au fost valuri. Dacă o ține tot așa, probabil că voi schimba denumirea călătoriei în ‘Șapte ani prin Europa’ . La Gura Portitei când am ajuns erau valurile la mal cât un om, nici o șansă să pun caiacul pe apa. A trebuit sa aștept două zile. După aceea 30 km, puțin față de ce mi-am propus, dar era totuși prima zi de contact cu marea. Încă eram optimist. În ziua următoare am făcut aproape 7km, când armata cu un camion pe mal – ce faci aici? Ma plimb.- Înapoi că sunt trageri. Dai înapoi. Într-un final am campat. Cred ca era ora 15. Oricum, urmau tragerile de noapte și tot nu aveam voie sa trec, mai pe seara am aflat ca s-au anulat. Mi-am făcut planul ca a doua zi sa plec la ora cinci și treizeci, drept pentru care am pus în barca tot ce nu-mi trebuia, urmând sa mănânc după ce trec de zona poligonului; tragerile începeau a doua zi la nouă și treizeci de minute. La un moment dat primesc un sms de la Costin – atenție mâine dimineață vijelie. Voi vedea mâine. Ma trezesc dimineața, totul OK. Strâng, dar când ajung la cort, se dezlănțuie. Îmi scoate cortul din cuie, ma face fleasca, cu greu reușesc să prind cortul, apuc să-l desfac după ce îmi îndoaie oleacă betele și pierd doua cuie, îl bag în barcă, după care privesc marea și ma intreb: ce dracu fac eu aici? Nici vis sa pun caiacul pe apa cu valurile alea! Deja intrasem în hipotermie. Mi-am luat jacheta pe mine, și pune Luciane cortul la loc; oricum nu mai aveam timp sa trec pana începeau tragerile. După încă o ora-doua, liniște deplină și cea mai blândă apă de până acum. Dar urmau tragerile. Frustrare. Primesc telefon de la Garda de Coasta; tragerile s-au amânat, nu se mai revine asupra deciziei! URA! Strâng cortul, pun barca pe apă și-i dau drumul. După vreo jumătate de ora, BUM! BUM BUM! Încep deja să trag la mal, când primesc un nou telefon de la Garda de Coasta – Domnu Ionescu, unde sunteți? Trageți imediat la mal, MApN-ul a început din nou tragerile!!! I-am liniștit că sunt încă destul de departe și mi-am urmat drumul către mal. Ma gândesc sa întreb totuși până când țin, sa știu ce am de făcut. Dau telefon și îmi răspund ca nu știu exact, dar în principiu pot tine maxim pana la ora 15. Blazat, scot cortul, îmi fac ceva de mâncare, mănânc, când un nou telefon: puteți pleca, tragerile s-au terminat. Termin de mâncat, strâng, pun barca pe apă și plec. Deja bătea vântul destul de tare, dar era încă bine. Pana la sfârșitul zilei cred ca am reușit un 15 km. Se cuvine o precizare. Garda de Coasta m-a monitorizat în permanență, mi-au transmis toate informațiile necesare în timp real, m-au ținut la curent cu ultimele buletine meteo și mi-au semnalat pericolele de vijelie. Am avut în permanență sentimentul ca nu sunt singur. Dacă au primit la rândul lor informații inexacte, nu au nici o vina, și țin sa le mulțumesc și pe acesta cale. Și sa revin. Am ajuns seara la Mamaia Nord unde l-am cunoscut pe Dodo, despre care voi mai vorbi, și unde am înnoptat. Azi am mers doar pana la Portul Tomis și am tras la mal. După amiaza se anunțau vanturi puternice și în fața mea este Portul Constanța – 20 de km în care nu pot trage la mal, iar digul ma duce la 8 km în larg unde vântul și valurile sunt mult mai puternice; am remarcat asta la portul de la Capul Midia. În fața am doua zile de prognoza meteo crâncenă. Vanturi de peste 50 km și valuri de 2 m. Mai vedem…

Lângă Portul Tomis
Constanța

25.05.2013
Salutari din Eforie Sud! Este ora 11 și am trecut de portul Constanța!


Au urmat Olimp, Neptun, Jupiter. Aici m-am trezit cu un caiacist venind către mine; era curios cine sunt și cei cu mine pe acolo. Fiind obosit și înfometat, am hotărât sa iau o pauza și am tras la mal. Nu-i rețin numele, dar era din București. 
Au urmat Venus și Saturn. Eram deja prea obosit, iar o plajă a fost prea ispititoare, asa ca am decis să rămân aici. Oricum, pana la Mangalia mai erau doar vreo 3km.


Sursa: Pagina de Facebook  „De la Giurgiu la Veneţia

La Saturn Lucian a fost ajutat de Dan si Mihai să-şi repare caiacul. Tot ei i-au livrat şi ultimele piese de echipament: jacheta impermeabilă oferită de producătorul ceh Hiko Sport şi tricourile cu însemnele expediţiei „ De la Giurgiu la Veneţia”.
După amiază a urmat momentul solemn; despachetarea coletelor cu echipament. Demult le asteptam. În primul rand jacheta uscata Stormy, de la HIKO. Până acum nu am avut decât o jacheta de munte, cu fermoare de aerisire sub braț. M-a ros și mi-a făcut răni mari sub brațe. Nu am mai folosit-o. Oricum, dacă ași fi căzut în apă m-aș fi udat instantaneu. De obicei merg cam la 500m-1km distanță de mal. La o apă de 10-12 grade nu am nici o șansă să ajung la mal, sau sa mă sui în barcă cu un Paddle float. Cu Stormy este cu totul altceva. Are talia dublă, la fel și pantalonii. Ridic o talie la pantaloni, las o talie la Stormy, care este și cu elastic jos. Ridic a doua talie la pantaloni, apoi las a doua talie la Stormy, care este cu arici, pentru a putea fi ajustata pe corp. La mâneci are garnituri din latex și maneca se ajustează pe deasupra tot cu arici, iar la guler, deasupra fermoar, și la interior un sistem ingenios care nu lasă apa să intre. Mai mult, are glugă ajustabila pe trei direcții. Și mai mult, este făcută din material respirant, ce împiedică apă să treacă, dar permite transpirației să iasă. (molecula vaporilor de transpirație este mai mică decât molecula de apă, materialul fiind defapt un laminat cu orificii foarte mici.) Asta înseamnă că mă pot imbraca cu un tricou sau ceva pe dedesubt, acesta rămânând uscat. În caz ca ma răstorn, nu intru în hipotermie, și am timp suficient sa fac ceva. Sa mai spun ca este vârful celor de la HIKO SPORT?
Mai erau bluzele de vara. Doua tricouri albe, cu mâneci lungi și personalizate. Au pe ele steagul României, iar pe spate e scris numele meu, Lucian Ionescu și numele călătoriei, De la Giurgiu la Veneția. Sunt supraelastice, din Lycra, cu factor de protecție UV, iar în talie, o banda adeziva ce aderă la piele, pentru a nu se ridica în timpul vaslitului. Și sunt foarte racoroase; de drag, am făcut gresala sa ma culc cu unul din ele (sac de dormit – 2grade), și mi-a fost frig toată noaptea. Pe și simplu este rece. Vă fi o placere să vâslesc la vară. Cred ca nici Lotul Olimpic nu are așa ceva!

Sursa foto:  Dan M., Mangalia

Lucian va ieşi din ţară în următoarele zile. Drum bun şi ape line!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>