Ture pe flatwater

Prin Delta Dunării, pâna la Marea Neagră

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater
Tură solitară cu caiacul de la Mahmudia, la Sf.Gheorghe şi Sarinasuf


Guest post scris de Robert Gergely

    “Despre Delta Dunarii si partea nordica a litoralului toata lumea are cunostiinta si totodata nu stie mai nimic.Da, e o realitate, si pana nu mergi acolo nici nu vei afla prea multe.Ca e un taram mirific, rezervatie naturala, unde Dunarea se despleteste……o stim cu totii, inca din anii de scoala.Insa multe alte lucruri nu prea stim…..pana nu pasim (vaslim) pe-acolo.Si cu mine lucrurile au stat la fel.In 2010 am fost intaia data acolo, insa am umblat doar in cateva sectoare (Uzlina,Isac,apoi am mers pe Lacul Golovita si am traversat la Portita). Si am cam vazut la ce sa ma astept. Pentru anul acesta am incercat sa creionez un traseu dintr-o bucata insa vremea, si lungimea caiacului au scurtat nitel din plan. Insa un lucru e cert. Indiferent de modelul caiacului pe care-l aveti, se poate, daca iti doresti….
Eu am planuit sa pornesc din Mahmudia (unde langa port se poate lasa masina intr-o parcare platita-5-lei/zi), sa cobor pe bratul vechi al dunarii (Sf.Gheorghe) sa merg la Uzlina- canalul Uzlina- lacul Uzlina- lacul Isac- traversare apoi in canalul Perivolovca- iesit pe langa Lacul Taranova inapoi in bratul Dunarii, coborat la SF.Gheorghe, iesit in mare si cabotat (navigatie costiera) pana undeva spre Corbu, Navodari unde sa ma intalnesc cu Oana, Dragos, Madalina…


Despre pregatire sa mai spun cate ceva.Traseul l-am trasat pe harta, apoi de pe Google Earth am copiat si tiparit traseul pe format A4 (cu caroiajul de long/lat), cate o coala pt. fiecare zi…aprox.40-45km. Acestea incap foarte bine in husa pentru harta. Eu am folosit de la Hiko si totul a fost uscat pana la final, chiar cu marea montata. Pot spune ca cu o busola si harta te poti orienta pe toate canalele Deltei inclusiv in zona Dranov unde e labirint.
De dormit, am decis ca iau doua lucruri cu mine: pentru Delta hamacul (te scuteste de cautatul unui loc de cort, si curatarea acestuia) iar pentru zona litorala cortul. Ca alte lucruri utile am avut cu mine o pompa de apa, o padela demontabila- de rezerva, un carucior de caiac (indispensabil as zice), o frontala (de fapt doua-o Tikka, plus de rezerva si un duo belt de folosit (caci are o autonomie foarte mare). Pentru baut/gatit am luat apa la peturi de 2 l, iar peste zi am folosit un camel back care intra in vesta de salvare. Pentru baut am ales sa-mi iau peroton- un hidratant foarte bun- folosit si la bicicleta si pe munte- am facut doze mici in pungi (e sub forma de praf). Diluat cu apa e ok. Avantaje: pune inapoi sarurile si mineralele pierdute cu transpiratia, si poate fi bauta si apa chioara dupa ce s-a incalzit..
In rest ce folosesc toti: am luat o oglinda mica, un briceag, un patent multifunctional, ceva haine de schimb…..pe sectorul Deltei se poate vasli la haine normale (de munte), pe mare insa e bine sa ai ceva impermeabil sau neopren. Peste zi aveam puse in vesta (Orca de la Hiko e grozava, are o gramada de buzunare) batoane energizante, batoane de cereale, alune,etc.
Masa principala o luam seara. Faceam cate o supa si obligatoriu paste (pentru ca imi plac si contin multi carbohidrati, de care ai sigur nevoie). Am mai luat miere, in general lucruri ce contin multe calorii (si asta pentru ca mi-am propus sa trag in medie cate 10 ore pe zi minimum). Cu igiena personala,e ok. Poti sa te speli in fiecare zi/ seara si sa iei camasa noua asta daca mai ai pofta dupa 10-11 ore de tras, dar in ceea ce ma priveste m-am rezumat la strictul necesar. Mi-am mai ‘compus’ o trusa de prim-ajutor, incluzand ceva pansamente, dezinfectante, ceva de diaree, durere, febra….si impotriva insectelor……plasa pt insecte(care nu am folosit-o) precum si o rola de power tape si ceva lipici-pentru reparat caiacul la nevoie… si multe banane etanse, de litraje diferite….
Si nu uitati sa treceti pe la ARBDD, in Tulcea, pentru permisul de acces in rezervatie, se elibereaza pe o zi,o saptamana,un an (pe o saptamana 15 lei ).Dar cum vorba multa……..mai bine in cateva imagini traseul,pe care l-am facut-ori pe care l-ati putea face si voi (sau l-ati facut).
In parcare unde mi-am lasat masina am inceput sa fac bagajele. Si am incarcat totul intr-un caiac recreational Quest 9.5 (e drept ca cu apa si mancarea am exagerat un picut, dar mi-am zis ca daca tot cara caiacul…)

Bagaje de tura..
Apoi l-am tarat pana la apa (caci pe carucior nu l-am putut pune…cand m-am pus in el, chiar eram curios daca va pluti (32l era doar apa):
   De pornit, am pornit deja destul de tarziu, ori fiind inceputul lui octombrie deja la ora 19 era intuneric:
Am vaslit si pe intuneric ceva vreme in fiecare zi pentru a avansa……  
Trebuie sa specific ca in ciuda faptului ca de regula dorm foarte bine oriunde, in tura aceasta nu am prea reusit. In prima noapte am prins o etapa de vanatoare de noapte, si uite-asa, pe cand s-adorm, cand un foc de arma, cand un urlat de lup, cand un guitat de porc, si sunetele veneau din diferite directii, dar noaptea a trecut…

Ziua a doua am pornit spre Uzlina-Isac-Perivolovca si am avut ce vedea…

Scoici!

Cand umbli noaptea ai sanse sa vezi si ce ziua nu… cainii enoti traiesc doar in Delta la noi.
 De dormit am ales sa dorm undeva in capatul canalului Perivolovca. Ideea era buna, doar ca….nici nu am apucat sa adorm bine, ca iar se auzi ceva….parca ardea ceva……chiar ca ardea! Cumva cineva a reusit sa aprinda stuful de pe Taranova. Si cum focul tot crestea, am gandit eu ca poate mai potrivit ar fi sa o tai de-acolo, inainte ca focul sa treaca canalul. Poate trecea, poate nu… Asa ca mai bine am impachetat si am luat-o la sanatoasa, asta undeva pe la miezul noptii. Pe bratul principal, am intalnit un domn, din Bucuresti, era la pescuit cu o barca mai mare, sunase deja la 112. Am povestit cu el o vreme, apoi am luat-o in jos usor, pana ce am gasit un loc numai bun de dormit. Si ca lemnul am adormit.In ziua urmatoare urma sa ies in mare, asa ca urma o zi deosebita. Traseul nu inceta sa ma farmece:
Am intalnit si un vas al marinei militare, tocmai tratau cu un pescar local:
Lucru interesant, pe tot parcursul Deltei poti intalni observatoare de pasari, insa atentie, se poate urca pana la ultimul nivel insa nu intrati pana ce nu va asigurati ca nu sunt cuiburi de viespi, si de regula sunt.

Apoi a urmat Sf. Gheorghe si iesirea in mare.  Inainte de Sf. Gheorghe, m-am schimbat in neopren, apoi am trecut pe langa oras cat mai discret. Ma gandeam eu ca nu trebuie sa atrag atentia in mod deosebit, fiind singur..Mi-am dorit sa vad pelicani si spre marea mea bucurie, 5 ma ‘asteptau’ in largul marii, pe-nserat…
Si-uite asa,am luat-o-n jos pe mare. Zone superbe, neumblate. Plaja neatinsa, doar salbaticie. La un moment dat am zarit un palc de copacei, si mi-am zis ca aici chiar ca somnul va fi dulce. Am tras la mal, am pus hamacul, am mancat si …la somn…..au trecut pe langa mine vulpi, un neam de iepure mic, ce sa mai, eram singur si admiram spectacolul naturii, pe un ecran panoramic, stand in randul intai…..luna era aproape plina…si somnul,dulce somn……asta o vreme……ca iar se auzi ceva!
Deschid ochii, trag folia si ma uit……ce sa vad….un taur singuratic, isi freca spinarea de copacei, singurii care erau pe aici, si unde intamplator si eu ma aflam.

Acu ce sa fac……sa sar cu padela si frontala la el? Da, poate se sperie si fuge…dar daca totusi nu? Aici nu prea am unde fugi, nici unde ma ascunde, si in plus din cate locuri am mai fost, nici in crestele muntilor nu m-am simtit atat de izolat. De aici DOAR pe apa poti pleca, daca marea te lasa…Dar mi-a venit o idee. Mi-am pus castile, si am dat drumul la radio…asa am putut adormi. Macar nu-i auzeam respiratia si pasii pe langa mine, chit ca si dimineata tot aici a fost. Am incercat sa-l ignor, impachetand in timp ce ceata se ridica usor,si spectacolul continua….

La fel cum  si pe vremuri unii cautau diferite pasaje, precum celebrul pasaj de nord-vest, stiam si eu de un pasaj pe care l-am cautat si gasit, apoi traversat, tragand din greu caiacul pe uscat, si prin balti…..de altfel, pe intreg parcursul turei,aveam fixate obiective, iar cand le atingeam, sarbatoream, rasplatindu-ma cu cate-o ciocolata. Locuri anume in Romania, de-o frumusete aparte, si foarte multe lucruri pe care nu am reusit sa le pozez…Stiam de epava unui remorcher pe care am dorit sa o vad..

Vantul s-a pornit, marea s-a montat, asa ca am renuntat la pozat (nu tineam mortis sa fac baie- mai ales la cat de incarcat eram). Ca sa evit zona unde valurile faceau creasta mare si se spargeau, am intrat mai in larg. Kilometri intregi de plaja alba, cu copaci pana la mal, apoi kilometri intregi unde stuful intra pana in mare – unde nu prea ai optiuni de a iesi –(nu ai unde- e o zona strict protejata) -trebuie sa o depasesti, am vazut vidra de mare pe langa mine……
Scopul meu era sa ajung pana la Portita. A fost o zi petrecuta in caiac fara sa ies din el. Undeva dupa-masa, am zarit un stalp, far.Am zis ca e farul de la Portita asa ca  trag tare pana acolo, apoi ma odihnesc.Si cu vantul din fata, si valurile mari….m-a rupt. Cu cat ma apropiam mai mult de ‘far’ imi parea ca nu prea seamana cu ce vroiam eu…Nu, nu era farul….era un pilon de securizare a frontierei, radar,etc,  cum e unul si la Sf. Gheorghe.Eram tare dezamagit cand am realizat cat am parcurs din traseu…Realizam ca urmatoarele doua zile nu-mi sunt de ajuns in ritmul acesta sa ajung la intalnirea cu Dragos si ceilalti. Si chiar ca am tras…
Trag la mal, si caut alternative, mi-am zis…..   De fapt ajunsesem doar la Perisor. Era o constructie aproape finalizata, ceva privat. Am gasit si un canal in spate-canalul Perisor. Apoi, am zarit un om. Merg sa dau si eu buna seara, dar padela n-o las din mana. Eram sa zicem rezervat….Era, sa-i zicem un pescar local, care m-a invitat la el in rulota, care era usor mai pitita. M-a si ajutat sa duc caiacul acolo…..mai incolo mai erau si altii….Parea prietenos. De ceilalti nu stiu. M-a invitat sa dorm la el, chiar mi-a pus o rulota la dispozitie, care cica era libera pentru moment. Apoi mi-a povestit despre cum se mai dau ‘gauri’ pe la dansii, cum isi rezolva intre domniile lor neajunsurile, etc. Cica multi au “facultatea” facuta, unii ani mai multi, altii mai putini…cum lucreaza cu ‘sculele’ etc. Si m-a asigurat ca acolo nu este semnal…
In larg se vede platforma petroliera, cica la vreo 25km de tarm…Ei bine, am urcat pe o ghereta, de unde chipurile cu toate ca nu era semnal, l-am asigurat ca am prins o liniuta si am reusit sa trimit un mesaj prietenilor, cu locul unde ma aflu exact, in compania cui, cu toate detaliile’ asta ma gandeam ca nu carecumva sa-i vina vreo idee, eu fiiind singur. Apoi i-am explicat cat sunt de obosit si ca m-as culca, iar din caiac nu am scos nimic. De fapt nici macar fusta nu am dat-o jos de pe caiac, pentru a nu se vedea ce e inauntru. Toata noaptea vantul a batut, iar eu, dormind iepureste, tresaream la orice zgomot, si verificam caiacul, ca nu carecumva sa……Dimineata urmatoare am facut doua trei poze pe acolo, fara sa fiu vazut, caci nu le prea plac aparatele de pozat, dupa care am plecat politicos, luandu-mi la revedere. Acel domn a fost chiar de treaba, dar nu aveam de unde stii. M-a condus la un debarcader, cum ii spunea el, Debarcaderul Braconierilor…..

Din clipa in care am ajuns pe apa, m-am simtit usurat si am cam taiat-o de pe acolo. Pe mal am mai intalnit cativa,cu tot felul de fete, dar eu plecam deja…..

Am pornit spre lacul Dranov,urmand sa prind canalul de centura care urma sa ma scoata pe langa lacul Razelm, undeva intre Plopul si Sarinasuf.  Multe canale colmatate, la un moment dat chiar credeam ca voi dormi o noapte in caiac, nereusind sa ies intr-o zi, dar am reusit pana seara.    Pe unul din canale aveam 5 gaste salbatice in fata, la cativa metri, si am mers impreuna asa cativa km. Canalele sunt drepte si lungi, chiar as zice foarte lungi, la un moment dat pierzi notiunea de distanta, nemaistiind cat ai mers si cat ti-a mai ramas. Intalnesti uneori lipoveni, oameni destul de dubiosi se zice, ca le cam plac lucrurile ce le gasesc si le pastreaza…
      La un moment dat am dat nas in nas cu unul ce impingea barca cu un par. L-am intrebat politicos daca i s-a stricat motorul..a sarit la mine, apoi tot asa de repede s-a facut nevazut pe un canal…De fapt bracona si nu vroia sa fie auzit, iar cu caiacul apari in liniste,si-i iei prin surprindere.
De ajuns, seara am ajuns undeva pe un canal ce se infunda, sa ies la mal. Era acolo o casuta, o Dacie veche, o barca si un om. Unde e o masina, e si un drum. Asa ca am decis sa ies, chit ca nu stiam la ce sa ma astept de la omul respectiv. Cu atata echipament ma simteam vulnerabil pe uscat, dar asta e, trebuia sa ies…Am dat buna seara, a incercat sa ma ajute, dar am refuzat, asigurandu-l ca vine cineva dupa mine…Si punand caiacul pe carucior, din padela am facut o oiste, iar cu o chinga am pus-o dupa umar.

Dupa 2 km am iesit la asfalt. Cum nu aveam chef sa ma arat prin sate noaptea, am decis sa o iau pe un camp, peste un deal ce ma scotea direct in Mahmudia si la masina. Au fost vreo 12km de mers iar la 1 dimineata am ajuns. Am trezit gazdele si am scos masina.
Da, am invatat cate ceva si anul acesta: ca indiferent ce caiac ai avea, daca vrei sa faci un traseu,se poate.

La anul sper sa pot merge iarasi, acum cunosc clar cum stau lucrurile, insa nu singur, ci cu Oana, Dragos si cine-o mai pofti…….
Si voi incerca sa merg cu un caiac mai lung si o padela mai iute…”

Text si poze: Robert Gergely

Votati poza lui Bogdan!

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Daca va place poza lui Bogdan, va rog votati-o! Bogdan are sansa sa castige o canotca , pe care o va dona unei fundatii.

Il cunosc pe Bogdan, ne-am dat impreuna de cateva ori (tura de pe Timis) si cu siguranta premiul va ajunge unde trebuie. Nu am eu cine stie ce influenta, dar orice vot conteaza, mai ales ca e pentru o cauza buna! Cu multumiri :)

Poza am facut-o undeva pe bratul Sfantu Gheorghe, nici nu mai stiu exact in care etapa. Cert este ca la un moment dat am vazut in jurul meu mai multe culori de caiace si mi-a venit ideea ca ar putea fi format un tricolor, mai ales ca eram in cadrul unui turneu international, cu participanti straini, si nu pierdeam nicio ocazie sa ne mandrim cu identitatea noastra nationala si cu insemnele nationale.

     Canotca oferita ca premiu nu reprezinta pentru mine un scop in sine, pur si simplu mie imi place poza si am vrut sa o promovez. Daca mai sunt si altii carora sa le placa, eu sunt cu atat mai multumit, inseamna ca nu am apasat degeaba pe declansatorul aparatului foto. Oricum, am trimis-o si la Costin Iatan, care a adoptat-o imediat ca fotografie in headerul site-ului tidromania.ro, unde a tronat la loc de cinste cateva zile. Acum nu mai este singura poza din header, se tot schimba cu mai multe poze, dar daca dai refresh sau schimbi sectiunile site-ului, o vei vedea.
     Nu am ce sa fac cu canotca, asa ca din start m-am gandit ce as face cu ea daca ar fi sa o castig. O prima varianta era sa o pun la bataie publica pe Bega, undeva la vreun ponton in Timisoara. Idee proasta, pentru ca in cateva zile ar ramane fara pagai, iar in maxim doua saptamani ar fi distrusa si ar ajunge lemn de foc. Asa ca am promis-o (pielea ursului din padure) unei fundatii care se ocupa cu turismul (motociclism enduro) si care are sediul pe malul lacului Trei Ape din apropierea Resitei. M-am gandit ca ar fi mai bine pazita si utilizata mai inteligent. Asta pentru ca un bun prieten, care ne organizeaza tuturor timisorenilor amatori de turism pe biciclete, niste iesiri superbe, pe trasee bine alese. Asa ca am postat poza din concurs pe un grup yahoo dedicat cicloturismului, iar dupa ce am anuntat public ca voi dona premiul, voturile au inceput sa curga :) Mai ales ca toata comunitatea il iubeste pe tipul caruia i-am promis donatia :)
    Asadar atasez poza, uite si linkul pe care se poate intra pentru a vota fotografia http://concurs-rowmania.adevarul.ro/detalii/212#top
Merci mult,

Bogdan”

Ce caiace am mai testat în ultimul timp

Postat de  | Categorii: Diverse, Test caiace si placi, Ture pe flatwater

De ceva vreme mi-a intrat în cap să-mi iau alt caiac. Nu am nimic de reproşat caiacului meu, dar fiind înconjurată de atâtea caiace frumoase, îmi doresc şi eu unul nou –nouţ, nezgâriat, lucios ..Aşa că m-am apucat de testat :

Picnic -4.50 – Pentru un caiac de 4.50m mi s-a părut mult mai rapid decât mă aşteptam. Ca toate caiacele proiectate de designerul suedez Johan Wirsen, Picnic alunecă într-un fel anume pe apă, greu de descris în cuvinte. Practic simţi că înaintezi fără să depui mult efot .Plăcerea este cu atât mai mare cu cât dintr-o singură mişcare de padelă înaintezi foarte mult.

Despre Wirsen, designerul, ce să vă spun ..L-am cunoscut acum doi ani în Estonia, la un workshop în care ne-a explicat câte ceva despre felul în care proiectează caiacele. Traieşte pe o insula mică şi asta este ocupaţia lui de bază din ultimii zeci de ani: proiectează ambarcaţiuni, în special caiace. Dintre toate desenele lui de pe tablă, explicaţiile privind mişcarea fluidelor, plus toate observaţiile lui (omul stă cu orele să observe mişcarea valurilor în diferite momente ale zilei) am înteles un singur lucru: că e pasionat de ceea ce face şi nu se opreşte până nu atinge perfecţiunea. Bine, am mai înţeles ceva, că trebuia să fiu mai atentă la orele de fizică din liceu, dar ce să-i faci, nu le poţi ştii chiar pe toate.

Whisky 4.88 m– ştiam inca de cand l-am testat in toamna anului trecut ca este un caiac special De prima oară când m-am urcat în el, mi-a lăsat o impresie deosebită. Poate şi datorită faptului că la prima lovitură de padelă era cât p-aici să cad. Cu o formă a cocii care permite întoarcerea caiacului pe un spaţiu foarte mic, Whisky este cel mai manevrabil caiac cu care m-am dat până acum. E suficient să te apleci puţin iar  caiacul virează 180 de grade!

Mie mi-a plăcut forma cockpitului „keyhole” (gaură de cheie) pentru că permite un contact foarte bun cu caiacul şi implicit o coordonare bună a caiacului cu tot corpul. Whisky răspunde incredibil de rapid la comenzi şi cam toate manevrele pe care vrei să le faci se execută foarte uşor. Foarte uşor. Adică, se aplică foarte puţină forţă la fiecare mişcare din padelă, pentru că pur şi simplu nu e nevoie de mai multă. Simplu!

Seaspirit 5.20 m– mi s-a părut un caiac extrem de confortabil, cu o glisare deosebită. Daca tot ce îţi doreşti e să te plimbi, să admiri păsări, să faci poze, Seaspirit e perfect. Foarte stabil, poti sa iei mainile de pe padela linistit, nu e nevoie sa te echilibrezi deloc. Plus că Seasprit a fost proiectat de Wirsen, deci alunecă frumos pe apă şi nu se opreşte, decât dacă vrei.

Greenland –este o alta poveste.  În primul rând, mi s-a părut destul de instabil faţă de Brittany. Am stat cam o jumătate de oră stresată, dar cum se întâmplă cu caiacele bune (că deh, eu nu am voie să mă laud) nu am căzut. Greenland e un caiac foarte jos, linia de plutire este aproape de luciul de apei şi de multe ori valurile  îl acoperă în întregime. Forma ajută mult când este vânt puternic, pentru că coca caiacului opune astfel o rezistenţă foarte mică şi înaintezi mult mai uşor. Plus că e foarte plăcut să te dai aşa de aproape de apă, pe lângă explicaţiile cu centrul de greutate şi cum alunecă caiacul mai bine , senzaţia e comparabilă cu a merge desculţ prin iarbă. Te simţi foarte uşor, ca şi cum nu ai fi într-un caiac, ci înaintezi pur şi simplu prin apă.
Greenland e de departe cel mai rapid caiac pe care l-am testat până acum. Accelerează foarte repede la o viteză ok şi cel mai important lucru, se menţine în viteză contantă fără un efort deosebit.

Deşi e foarte lung (5.45m) toate manevrele se execută fără dificultate. Normal, dacă stai să te gândeşti că e caiacul din care eschimoşii vânau balene, şi viteza de reacţie era elementul esenţial care decidea cine avea să ia cina – omul sau balena?

Şi mai are un secret Greenland – este caiacul cu care se învaţă cel mai uşor eskimo rolling. Forma caiacului te obligă să adopţi poziţia corectă pentru eskimo , iar o data începută rotirea, caiacul revine rapid în poziţia verticală, fără efort.
Şi ca să nu uit să mă laud, am facut eskimo rolling şi cu Greenland!. Filmuleţul nu a ieşit la calitate bună ca să-l postez aici, dar la nevoie am caţiva martori :)

Cam asta ar fi. La care dintre ele m-am decis? Uff, greu!

Insula Popina

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Lacul Razim este o destinaţie perfectă de week-end..Drumul spre Sarichioi  / Enisala (drumul de Tulcea) e incredibil de frumos, cred că e singura zonă din România unde am văzut agricultură ca la carte. Lanuri de cereale, dealuri peste dealuri, păduri şi din când un lan de maci ca să nu fie de deochi..Cred că lanul de maci e cel  mai profitabil, dar asta e altă discuţie

Pe Razim se poate înota – apa e mică aproape peste tot, adâncimea maximă e 4m. Apă curată, foarte caldă, păsări multe, linişte şi doi-trei turişti, de cele mai multe ori străini. Dacă aveţi boală pe felul în care te ajută francezii când eşti pierdut într-unul dintre oraşele lor, în Sarichioi vă puteţi lua revanşa. Cu puţin noroc găsiţi doi-trei francezi speriaţi de cât de departe au ajuns şi-i puteţi trimite să caute obiective turistice în orice direcţie, sigur vor face câţiva kilometri. citeste mai mult…

Pe Raul Vaser, cu Mocanita si caiacul!

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater, Ture pe whitewater

Nu ştiu pe câţi am convins să viziteze Maramureşul, dar dacă vă nimeriţi prin zonă vă recomand din toată inima o excursie cu Mocăniţa, trenul cu aburi, pe Valea Vaserului.

Din Baia Mare până la Vişeul de Sus se face cam o oră jumătate pe drum, cu maşina. Trebuie pornit de dimineaţă, pentru că Mocăniţa pleacă la 9 fix. Pe noi ne-au chemat la 8 dimineaţa ca să fie timp suficient să ne încarce şi aranjeze caiacele în tren. Da, ne-am luat caiacele cu noi, în Mocăniţă !

Trebuie să spun că am fost foarte impresionată de organizarea şi de amabilitatea celor de la CFF Vişeu (Căile Ferate Forestiere). Obişnuiţi cu turişti cehi amatori de rafting sau caiac, nu s-au mirat şi nu s-au împotrivit deloc când au auzit de caiace, ba mai mult, ne-au dat sfaturi cum să abordăm râul şi care ar fi locurile mai periculoase de evitat.

Calea ferată merge exact pe lângă Vaser, deci cu puţin efort se poate studia tot traseul din tren. Noi am numărat 7 praguri – săritori, cu grade diferite de dificultate. Cum porneşti din Paltin, de la locul de picnic unde te lasă Mocăniţa,  primele 3 praguri sunt cele mai grele – în astea am fost avertizaţi să nu sărim. Bineînţeles că  am sărit ! A fost cea mai tare distracţie de pe tot traseul !
Oricum, dacă ajungeţi pe acolo, sfatul meu este să vă uitaţi bine înainte de săritură. Şi noi ne-am oprit, ne-am socotit şi am sărit pe rând, ca să fie timp şi de poze :)
Dupa primele două praguri urmează un copac care blochează tot curentul principal. Copacul se vede din tren, luaţi-vă punct de reper şi ieşiţi pe mal pentru că nu se poate trece, trebuie ocolit.
În rest – Vaserul curge frumos, sunt porţiuni de repezişuri, câţiva bolovani de ocolit, mici praguri de sărit. Aş spune gradul 1 , săritorile sunt discutie separată.

Noi am fost cu mai multe caiace – un BIC Ouassou, un Quest 9.5 şi un Edge 10.5, un Enduro 12, două caiace de whitewater Riot – Magnum şi Thunder. Nu a avut nimeni probleme pe traseu, deşi am avut începători în grup.Toată lumea a sărit pragurile, deci se poate.

I paddle like a girl..

Peisajul merită toată atenţia – sunt puţine locuri în ţară atât de împădurite , atât de verzi încât să nu te mai saturi să le priveşti. Păcat că Maramureşul e atât de departe..

Toată lumea ne-a primit cu bucurie – de la conductorul de tren bucuros să ducă caiacişti , la oamenii şi copiii din satul din vale, obişnuiţi să vadă străini cu bărci..

O porţiune un pic mai dificilă este chiar înainte de finalul traseului, un pic mai sus de gară. Multă atenţie şi nu uitaţi să zâmbiţi :)

Ar mai fi ceva de spus.. fetele se dau cu caiacul, dovadă prezentul blog. Dacă nu se dau, să ştiţi că Mocăniţa face pauză o oră şi jumătate în Paltin după care porneste încet înapoi la vale spre Gara Vişeul de Sus. Şi noi am fost aşteptaţi cu o mare surpriză – am primit cupe!



Multumiri tuturor celor care au facut poze, se stiu ei cine :)

Cu caiacele pe Iza-n jos... spre buricul pământului !

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater
Cred că orice moroşan care trece Gutâiul este încercat de un sentiment de mare mândrie la vederea Maramureşului istoric. Porţi inalte de lemn sculptat, case tradiţionale din lemn de brad, copii, femei, bărbaţi în straie populare…Aşa ne-a întâmpinat pe noi Maramureşul a doua zi de Paşti, zi de mare sărbătoare când ne-am dus să ne dăm pe Iza în jos…

Am plecat de la Mănăstirea Bârsana, despre care am citit că a fost construită prin sec al XIV-lea de Dragoşesti, voievozi ai Maramureşului, nepoţi ai lui Dragoş Vodă şi ne-am dat până în Vadu Izei.

Iza e un râu foarte foarte frumos, cu o apă limpde în culori smarald cum am văzut doar în Slovenia sau Muntenegru. Apa este atât de limpede încât aproape în orice punct vezi fundul albiei.Cred că toţi am fost surprinşi, nu ne aşteptam nici unul ca apa Izei să fie ca cristalul.

Iza curge foarte linşitit şi poate fi parcursă cu orice tip de caiac. Nu sunt nici un fel de probleme pe traseu, poate doar alegerea locului de picnic din o mulţime de opţiuni care mai de care mai îmbietoare J.

La un moment dat am dat peste un mic prag, dar se poate sări uşor dacă îţi alegi corect traseul.

Unul dintre prietenii care ne-a însoţit în tură  m-a rugat să fiu atentă şi să scriu foarte foarte frumos despre Iza din Maramureşul lui şi al meu, aşa că m-am documentat puţin şi am găsit cea mai tare informaţie pe care pun pariu că nu o ştiu mulţi din ţară:


Maramureşul este centrul geografic al Europei, “buricul pamântului” ! Se află la egală distanţă de Munţii Ural, ţărmul Oceanului Atlantic , Peninsula Scandinavă şi Insula Creta.

La circa 20km de Sighetu Marmaţiei, oraşul de reşedinţă al Maramureşului istoric, există o bornă care marchează echidistaţa dintre coastele arctice ale Norvegiei, in nord, litoralul Cretei în sud, coasta irlandeză în vest, creştetele Munţilor Urali, în est.
Borna a fost fixată în acest loc de Societatea Geografică a Imperiului Austro-Ungar în secolul al XIX-lea !!  (din Maramureş, Ghid turistic”, Ed Ad Libri, 2006)

Deci, pe când o tură la buricul pământului, să facem poze cu borna? Cine vine ?

PS: O parte dintre poze au fost făcute de Robert Gergely, multumesc !

Cu caiacul în Cheile Lăpuşului – 51 km, ep. 2

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater, Ture pe whitewater

Tura din Cheile Lăpuşului cred că  a fost cea mai frumoasă şi spectaculoasă tură pe care am făcut-o în România, deşi un pic cam lungă pentru o singură zi -51 de km. Pe un caiac scurt de whitewater cum e Magnum-ul meu, 51 km e ceva!

Am plecat spre Cheile Lăpuşului în Vinerea Mare, de la podul Răzoare, lângă Târgu Lăpuş.Lăpuşul e foarte liniştit la Răzoare, curge frumos la vale fără să-ţi dea nici un indiciu despre ce te aşteaptă înainte.

Partea cea mai spectaculoasă a traseului este bineînţeles în Chei , între podurile de la Sălniţa şi  Codru Butesii.Aici  Lăpuşul are multe porţiuni de gradul 2 foarte bune pentru antrenament whitewater şi câteva scurte sectoare de grad 2-3.
De la Sălniţa în jos se succed rapid zone cu repezişuri, valuri mari, praguri, stânci şi bolovani mari .
Cel mai mult mi-au placut coturile pe care le face Lăpuşul, pentru că de regulă în aceste zone erau praguri  şi bolovanii cei mai mari pe care trebuia să îi ocoleşti rapid, trecând de cele mai multe ori prin valuri atât de mari încât ori treceau peste tine ori te loveau în faţă.
Au fost şi zone cu praguri în succesiune rapidă, suficient de apropiate încât dacă ratai unul,  pe urmatoarele le luai înot. Porţiuni întinse cu valuri mari, multe dintre ele treceau peste noi, mai ales la praguri.Au fost şi 2-3 sectoare cu slalom printre stânci care au necesitat manevre din scurt şi multă concentrare.
Am reuşit să facem mai multe filmuleţe, dar bineînteles că in portiunile cele mai spectaculoase şi mai grele toată lumea era ocupată cu padelele, şi mai putin cu aparatele foto.
Nu există localităţi mari în apropiere, aşa că am fost scutiţi de eternele gunoaie din râurile romăneşti. Se vedeau urme de la viituri prin copaci, diverse obiecte aruncate ici colo de forţa apei, suficiente cât să mai reducă din plictiseala pe zonele cu apă liniştită. În sectorul în care ne-am dat noi găseşti multe locuri de campat dacă vrei să împarţi tura în 2 zile.



Din câte ştiu eu, zona Cheilor Lăpuşului este inaccesibilă din drum, aşa că de la Sălniţa râul trebuie parcurs până cel puţin la Codru Butesii, nu există modalitate de ieşire din traseu. Noi nu am avut nici un fel de probleme – am fost cu caiace Riot Magnum şi Thunder de ww, şi câteva de tură –Quest 9.5, Edge 10.5 şi Robson Balboa. Durata turei a fost de 10 ore, din care 8 efectiv pe apa.
Comando-ul Castile Rosii

Pentru mai multe detalii despre traseu îmi puteţi scrie pe mail.

PS: O parte dintre poze au fost făcute de Robert Gergely, multumesc !

A venit primăvara... în Cheile Lăpuşului !

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater, Ture pe whitewater

Photo: Robert Gergely 
Am aşteptat cu multă nerăbdare primele zile de primăvară , atât pentru nenumăratele zile cu diverse pretexte de sărbătorit (şi eu am motive de sărbătorit pe 1, 2, 3, 4 , 8 şi 9 martie !) cât şi pentru prima ieşire cu caiacele pe apă.


Plănuiam de mult timp o tură în Cheile Lăpuşului, doar că de data aceasta socoteala de acasă nu prea s-a potrivit cu cea din târg. Adică degeaba am planificat, plănuit, pregătit şi cărat caiacul pâna la Baia Mare, că pe apă au mers doar băieţii, eu am rămas acasă să consemnez fapta. Ce pot spune în apărarea mea este că munca la calculator dăunează grav sănătăţii, dar nu ţin să intru în detalii.

Traseul pe Lăpuş a fost ales între localităţile Codru Butesii şi Cătălina, aproximativ 30 km, grad 1, 2 , adică pe înţelesul tuturor un traseu cu dificultate mică. Lăpuşul e un râu pitoresc, curat, foarte frumos şi nu spun asta pentru că am copilărit pe malurile lui. Au confirmat şi baieţii, şi nu erau toţi băimăreni, ca să fie subiectivi.
Până la Remecioara s-a coborât prin chei, printe maluri cu pereţi abrupţi, acoperite de zăpadă. “Sunt câteva repezişuri iar peisajele sunt impresionante.Cheile Lăpuşului merită făcute din caiac ! ‘’ (Dragoş)

Înainte de confluenţa cu Cavnicul,  Lăpuşul se îngustează pe o albie de 5 m lăţime, formându-se un fel de tobogan natural de apă. Dragoş confirmă că se trece cu viteză, dar nu există pericole. În plus Întrerâuri (cum se numeste locul de la confluenţă) este unul dintre cele mai frumoase puncte  de pe traseu -perfect pentru  scăldat pe timp de vară.
De la Remecioara spre Coaş râul curge domol la vale, după Coaş există un prag dar nu pune probleme deosebite.Cam prin dreptul acestui prag am avut eu prima exprienţă dramatică cu un mânz (nu am idee de ce nu ma plac caii). Mânzul m-a văzut, m-a plăcut şi a insistat să fie prieten cu mine; eu nu am vrut, el m-a fugărit, m-a prins şi m-a muşcat de spate ! Bineînţeles că eu  cu mintea mea de 13 ani mă rugam să nu-mi rupă tricoul,  era tricoul meu de suflet cu Guns N’Roses  şi poza lui Axl Rose, Slash şi restul trupei pe spate :) Am multe amintiri legate de râul Lapuş, da’ nu prea se pot povesti toate :)

 

 

Lăpuşul e un râu foarte curat. Insist, e foarte curat. Chiar dacă localnicii se vor plânge că mai exista pet-uri sau diverse alte lucruri neplăcute, nu se compară cu alte râuri pe care am mai fost în România. Îmi aduc aminte că prima oară când am fost pe Lăpuş apa mirosea frumos, se simţea plăcut miros de peşte, de iarbă..E singurul râu din ţară care miroase aşa frumos !
Photo: Robert Gergely, Baia Mare

În concluzie, ca să nu mai bat câmpii – ei s-au dat, eu nu. Norocoşii spun că a fost frumos şi nu foarte greu ; unii au primit botezul râului, ura ! Eu promit să mă dau şi eu data viitoare şi să revin cu mai multe detalii. Mai jos câteva poze cu Lăpuşul in anotimpul cald, mai multe poze găsiţi în galeria foto:
Următoarea tură pe Lăpuş– după Sărbătorile de Paşti.