Ture pe flatwater

Concurs de caiace Naparis 14-16 iunie

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Fundaţia de Turism şi Ecologie a Dunării de Jos „Ciulinii Bărăganului” organizează în acest week-end (14-16 iunie) concursul de caiace Naparis.
Concursul este adresat tututror iubitorilor de natură şi de sporturi nautice.
Plecarea se va face din dreptul Comunei Andrăşeşti – judeţul Ialomiţa, iar punct de sosire va fi Comuna Giurgeni – judeţul Ialomiţa. Pe parcursul deplasării, care se va desfăşura pe o perioadă de trei zile – 14 iunie 16 iunie, se vor face două opriri cu înnoptare pe malul râului Ialomiţa. Camparea va fi la cort cu mijloace proprii ale fiecărui participant. citeste mai mult…

De la Giurgiu la Venetia -Vadu Oii

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Sponsorizare Hibiscus Sport: De la Giurgiu la Venetia, Ture pe flatwater

L-am întâlnit pe Lucian în week-end  la Vadu Oii. Am rezolvat câteva probleme legate de echipament, am pus la cale noua pagină de facebook.Pagina creată de mine se numește ”De la Giurgiu la Veneția” și  o găsiți aici.
Aseară Lucian a ajuns la Isaccea.



Puteţi urmări aventurile lui spre Veneţia şi pe pagina de facebook: De la Giurgiu la Venetia

Drina, un vis devenit realitate

Postat de  | Categorii: In caiac prin Europa, Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Guest post scris de Bogdan Florescu, Timisoara
Foto: Bogdan Florescu

De ce un vis? Pentru că visez la asta de anul trecut, când anunţul turei m-a luat pe nepregătite şi nu am mai avut timp sa reacţionez şi să îmi fac toate aranjamentele pentru a participa.
Aşa că pentru tura de anul ăsta m-am pregătit din timp. Anul trecut l-am cunoscut la TID, în Ungaria, pe unul dintre membrii Asociaţiei Sportive „Srpski Veslaci na TID”.  Am păstrat legătura cu el şi, începând de prin noiembrie, l-am tot „presat” să mă anunţe din timp când ştie ceva despre regata de anul ăsta. Pe la începutul lui ianuarie, în sfârşit, îmi trimite programul în limba sârbă. Cum-necum, l-am tradus în română (acesta a fost anunţul turei ). Apoi am început preparativele, adică mi-am făcut cerere de concediu pentru această perioadă.
Numai bine, s-a nimerit că mi-am schimbat şi caiacul, acum sunt mândrul posesor al unui caiac Robson Titris 16, rapid, comod, încăpător. Deci toate premisele erau de bun augur.
S-a apropiat şi ziua „Z” data de 28.04.2013, când urma să înceapă aventura. Nu prea eram eu în clar cu amănuntele organizatorice, nu ştiam cu ce mă voi transporta de la Beograd la punctul de start şi apoi înapoi la Beograd. Răspunsurile pe tema asta de la  corespondentul meu erau târzii şi evazive, nu ştiam ce să înţeleg. Aşa că, pe ultima sută de metri l-am contactat pe Dejan, organizatorul regatei. Imediat s-au rezolvat problemele mele: am convenit să merg la el, să îmi las acolo maşina şi apoi să mergem cu microbuzul lui până la Novo Gorazde, urmând să îmi achit cota-parte din consumuri şi cheltuieli de transport.

26.04.2013: Ziua „Z”– 2 zile
Plec din Timişoara spre Beograd. După un drum scurt şi fără nicio problemă la graniţă, fac o  scurtă escală la Beograd, la invitaţia prietenului meu. Cu această ocazie, mi se lămureşte misterul răspunsurilor evazive: el nu va participa la tură şi nici nu este în temă cu amănuntele organizatorice, de data aceasta el neavând nicio implicare în organizarea turei
După ce am luat prânzul împreună, mă conduce la Dejan acasă, unde lucrurile se accelerează. Golesc maşina mea, pun tot echipamentul în remorca microbuzului lui Dejan şi îi dăm bătaie – împreună cu alţi coechipieri – spre Novo Gorazde, locul de start. citeste mai mult…

O poza

Postat de  | Categorii: In caiac prin Europa, Ture pe flatwater

O poză este motivul pentru care m-am lăsat de scris pe blog în ultima vreme.
M-am mai dat cu caiacul, am fost pe Bistriţa, pe Tara, pe Soca, pe Salza (din nou), pe Enns, pe Siriu, pe la Marea Neagră şi pe Adriatică, doar că pregatirile pentru poza respectivă (şi multe alte proiecte) mi-au luat foarte mult din timpul liber.
citeste mai mult…

Pe Nera, unde mi-am pierdut padela...

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Şi-am aşteptat noi să vină primăvara, să se dezgheţe apele, să punem din nou caiacele în mişcare…
Şi-am aşteptat… Anul ăsta ca niciodată, zici că primăvara nu mai venea!
Pentru prima tură am ales o coborâre prin cheile Nerei, ştiam sigur că acolo se încălzeşte vremea mai repede, unde mai pui că debitul era garantat după topirea zăpezilor. citeste mai mult…

Pe Lapus in jos..pana la Somes

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Şi a trecut  şi 2011. S-a încheiat cum a început, cu o tură pe râul Lăpuş, de la Cătălina până la Bârgău,pe Someş.

Tura a fost uşoară, o plimbare de relaxare pentru toată lumea. Traseul e potrivit pentru începători, chiar şi pentru cei care nu s-au mai dat niciodată cu caiacul.

Sunt foarte multe păsări –mii de raţe sălbatice, stârci şi celebrii cormorani care îi supără pe pescarii din Baia Mare.

Pe scurt, despre tură:
Băieţii s-au lansat chiar mai jos de barajul de la Cătălina.

Au admirat râul Lăpuş, raţele , malurile înalte şi copacii fără frunze:

Au trecut de confluenţa c u Râul Săsar şi s-au îngozit de mizerie şi gunoaie, deci nimic nou despre Săsar.

In stanga-raul Sasar, dreapta-Lapus

S-au oprit să mănânce:

S-au oprit ca să mă sune –“Suntem bine, ne dăm, e soare si puţin frig!”

S-au oprit ca să facă poze la caiace:

Au ajuns şi la Someş:

Stanga-Lapusul, dreapta- Somesul

Cine s-a dat: Dragoş şi Robi, fiecare pe un Quest 9,5. Caiacele s-au comportat bine, au bătut cei 27 km fără să comenteze. Cum spunea prietenul nostru Robi : ”caiacele plutesc si iarna” , iar “caiacul nu e sport subacvatic”. Q.e.d.

Şi eu ce-am făcut în tot acest timp? Pentru cei foarte curioşi, am făcut o baclava –cea mai bună, mai dulce şi mai plină de nuci baclava , după o reţetă de pe blogul lui Adi Hădean:

La Mulţi Ani tuturor, să aveţi timp în 2012 să vă daţi mai mult decât în 2011! :)

La defilare, în defileu

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater
Titlul nu-mi aparţine, dar mi s-a părut potrivit pentru tura pe care am făcut-o de Ziua Naţională în Defileul Dunării. Ca să fim corecţi până la capăt, tura a fost pe 2 şi 3 decembrie, de 1 decembrie ne-am distrat pe lungul drum de la Bucureşti până  în Cazane.
Spre deosebire de alte părţi din România, pentru plimbarea cu caiacul prin Cazanele Dunării, pe frontiera de stat , este nevoie de un aviz de la Poliţia de Frontieră. Pentru obţinerea avizului se trimite pe fax sau mail o cerere tip către Poliţia de Frontieră –pe site-ul lor găsiţi datele de contact ale fiecărui sector în parte. În cerere se specifică numele, CNP, tipul ambarcaţiunii şi locul unde vei fi cazat. Avizul se ridică de la Orşova şi e bine să-l ai la tine pe apă.

Pare complicat, dar nu e, iar peisajul din Cazane merită tot efortul: pereţi înalţi de stâncă, uneori acoperiţi de vegetaţie, Dunărea curgând uşor la vale, peisajul spectaculos care se schimbă constant, oferindu-ţi mereu o altă perspectivă, liniştea..Şi e o linişte pe apă câteodată! Noi am prins două zile cu o vreme extraordinar de frumoasă, soare, nici o adiere de vânt, o Dunăre oglindă.

Cabana Delfinul
Intrarea in Cazanele Mari
Am plecat spre Cazanele Mari chiar de la pensiunea unde ne-am cazat – Cabana Delfinul. Nu ne-am omorât cu vâslitul, mai mult am ieşit pe apă ca să facem mişcare, să ne bucurăm de soare şi de primele zile de iarnă. Am intrat în Cazanele Mari, am ajuns până la Peştera Ponicova în care am făcut şi nişte poze, a urmat o tură scurtă până mai jos de Peştera Veterani şi am luat-o înapoi in amonte.
 Pestera Ponicova
In Pestera Ponicova
La Grota Veterani

Nu am mers prea departe în prima zi, planul meu era să ne întoarcem şi să dormim în pensiune. Spun asta pentru că o parte din grup se pregătea pentru atracţia principală a turei  - dormitul în Peştera Veterani.

Prin Cazanele Mari

Nu ştiu ce-o fi cu băieţii aştia de-i atrage aşa de tare dormitul prin peşteri, o fi vreo reminescenţă din vremuri demult apuse, de pe vremea omului cavernelor. Cert e că ne-am întâlnit cu ei când ne pregăteam să ieşim din Cazane. Echipaţi până-n dinţi, cu căţel, cu purcel,  vâsleau să ajungă înainte de lăsarea întunericului la grotă.

Inapoi, spre pensiune
Noaptea in Veterani, prin 2008



Ce s-a întâmplat peste noapte nu ştiu, dar pentru cine e curios cum arată Peştera Veterani, uite aici nişte poze din anul în care am luat şi eu parte la minunata experienţă .
A doua zi am luat-o de la capăt, de data asta cu planuri ceva mai măreţe, să ajungem până în Cazanele Mici, în golful Mraconia, la statuia regelui Decebal. Zis şi făcut.
La intrare in Cazane

I-am recuperat pe băieţi de la grotă –păreau foarte veseli şi vioi – şi ne-am îndreptat spre golful Dubovei. Am traversat golful cât mai aproape de malul sârbesc, că aşa era mai scurt şi nu era nimeni să ne vadă, sau cel puţin aşa credeam noi.

Golful Dubova
Am ajuns în vizită la Marele Rege exact la fix, cu ultimele raze de soare. Era vreme frumoasă, dar şi când dispărea soarele se făcea frig tare şi mâinile îţi îngheţau instant pe padele!
In Golful Dubova, spre Cazanele Mici
Manastirea Mraconia
Bustul Lui Decebal
 Şi s-au dat iarna cu caiacul, şi-au supravieţuit şi au făcut poze să arate la prieteni: Ovidiu, Silviu, Bogdan, Florian, Dragoş şi subsemnata. S-au făcut în total vreo 26 de km, vâsliţi metru cu metru. Caiacele care “merg şi pe Dunăre” au fost: două pneumatice pline ochi de bagaje, un Edge 11 plin de lemne de foc, un Quest 9,5 cu număr de Polonia, un Evasion roşu dornic de aventură şi un Brittany înroşit de frig.
 
Mulţumiri speciale lui Bogdan pentru că a răspuns la invitaţie, ne-a făcut poze şi ne-a dat şi-un titlu la postare, ba a mai suportat şi s-asculte poveşti nesfârşite despre motanul meu părasit singur singurel patru zile în Bucureşti. Salutare, colega!