Titris

Drina, un vis devenit realitate

Postat de  | Categorii: In caiac prin Europa, Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Guest post scris de Bogdan Florescu, Timisoara
Foto: Bogdan Florescu

De ce un vis? Pentru că visez la asta de anul trecut, când anunţul turei m-a luat pe nepregătite şi nu am mai avut timp sa reacţionez şi să îmi fac toate aranjamentele pentru a participa.
Aşa că pentru tura de anul ăsta m-am pregătit din timp. Anul trecut l-am cunoscut la TID, în Ungaria, pe unul dintre membrii Asociaţiei Sportive „Srpski Veslaci na TID”.  Am păstrat legătura cu el şi, începând de prin noiembrie, l-am tot „presat” să mă anunţe din timp când ştie ceva despre regata de anul ăsta. Pe la începutul lui ianuarie, în sfârşit, îmi trimite programul în limba sârbă. Cum-necum, l-am tradus în română (acesta a fost anunţul turei ). Apoi am început preparativele, adică mi-am făcut cerere de concediu pentru această perioadă.
Numai bine, s-a nimerit că mi-am schimbat şi caiacul, acum sunt mândrul posesor al unui caiac Robson Titris 16, rapid, comod, încăpător. Deci toate premisele erau de bun augur.
S-a apropiat şi ziua „Z” data de 28.04.2013, când urma să înceapă aventura. Nu prea eram eu în clar cu amănuntele organizatorice, nu ştiam cu ce mă voi transporta de la Beograd la punctul de start şi apoi înapoi la Beograd. Răspunsurile pe tema asta de la  corespondentul meu erau târzii şi evazive, nu ştiam ce să înţeleg. Aşa că, pe ultima sută de metri l-am contactat pe Dejan, organizatorul regatei. Imediat s-au rezolvat problemele mele: am convenit să merg la el, să îmi las acolo maşina şi apoi să mergem cu microbuzul lui până la Novo Gorazde, urmând să îmi achit cota-parte din consumuri şi cheltuieli de transport.

26.04.2013: Ziua „Z”– 2 zile
Plec din Timişoara spre Beograd. După un drum scurt şi fără nicio problemă la graniţă, fac o  scurtă escală la Beograd, la invitaţia prietenului meu. Cu această ocazie, mi se lămureşte misterul răspunsurilor evazive: el nu va participa la tură şi nici nu este în temă cu amănuntele organizatorice, de data aceasta el neavând nicio implicare în organizarea turei
După ce am luat prânzul împreună, mă conduce la Dejan acasă, unde lucrurile se accelerează. Golesc maşina mea, pun tot echipamentul în remorca microbuzului lui Dejan şi îi dăm bătaie – împreună cu alţi coechipieri – spre Novo Gorazde, locul de start. citeste mai mult…