Bilbao

A 5-a editie a Salonului Nautic Bucuresti

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Stand Up Paddle -SUP

Şi a fost şi a  trecut a 5-a ediţie a Salonului Nautic Bucureşti.
Vedetele incontestabile din standul nostru au fost…să bată tobele… plăcile de stand –up  paddling!

PlaciStand Up Paddling



Am prezentat cele două game de la BIC Sport : Dura-TEC şi ACE-TEC  şi bineînţeles placa Wing 12′ 6”, o placă foarte rapidă şi potrivită pentru ture lungi.


M-am bucurat să întâlnesc  oameni entuziasmaţi de acest nou sport şi dornici să încerce o nouă experienţă pe apă. Mulţi erau la curent cu fenomenul pe care îl reprezintă în afara ţării stand up paddling, alţii l-au descoperit abia acum. citeste mai mult…

Pe Nera, unde mi-am pierdut padela...

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Şi-am aşteptat noi să vină primăvara, să se dezgheţe apele, să punem din nou caiacele în mişcare…
Şi-am aşteptat… Anul ăsta ca niciodată, zici că primăvara nu mai venea!
Pentru prima tură am ales o coborâre prin cheile Nerei, ştiam sigur că acolo se încălzeşte vremea mai repede, unde mai pui că debitul era garantat după topirea zăpezilor. citeste mai mult…

În vizită la fabrica BIC Sport

Postat de  | Categorii: Diverse, In caiac prin Europa, Test caiace si placi
Săptămâna trecută am participat la întâlnirea distribuitorilor BIC Sport, întâlnire ce a avut loc în Franța, pe malul Oceanului Atlantic, lângă Vannes. 

Mi se pare foarte interesant să întâlnești oameni care duc o viață asemănătoare cu a ta, doar că în altă țara.
 
Bineînțeles că discuțiile sunt inevitabil legate de muncă, de vânzări, de strategii de marketing, dar schimbul de informații e incredibil de benefic.

2011 se anunță un an plin de lansări de produse noi pentru BIC Sport (plăci de surf, windsurf, caiace, caiace pneumatice). Nu vă spun încă care sunt, în curând vor apărea pe site-ul oficial. Noi am avut ocazia să vedem noutățile și chiar să le testăm.
Mi-aș fi dorit foarte mult să dau o tură cu caiacul pe Atlantic doar că la 10 grade pe plajă, oceanul părea cam ud și cam rece pentru gustul meu. Asta este, poate altă data..

Surpriza întâlnirii a fost însă vizita la fabrica BIC Sport. Spun surpriză pentru că din motive de confidențialitate accesul persoanelor care nu sunt angajate BIC nu a fost permis niciodată. Recunosc că încă de când m-am suit prima oară pe un caiac mi-am dorit să vizitez o fabrică de caiace. Din mai multe motive, nu are rost să le înșir aici. Am văzut fabrica Tahe Marine din Estonia, dar fabrica BIC Sport avea pentru mine atracția „fructului oprit”.  
Ce pot să spun? Din momentul în care pășești în fabrică devine clar de ce BIC Sport este lider mondial în producția de echipamente de  surf și windsurf, lider european pe caiace sit -on top, susținător al celei mai dinamice clase One Design  în windsurfing, etc. Mașini uriașe, angajați care nu stau locului o clipă, fabrica lucrează nonstop, 24 de ore din 24. Sunt folosite trei tehnici diferite de producție: termoformare, termoformare în PE, extruziune și suflare, care au ca rezultat 65 000 de echipamente sportive produse anual și exportate în 90 de țări!
Și da, am văzut cum se fac caiacele! Întreg procesul este computerizat și nu are nici o legătură cu documetarele „How is made” de pe Discovery Channnel. Termoformarea este un proces precis, specificațiile produsului sunt respectate strâns, abaterea este zero. Procesul este controlat de un computer, omul nu intervine decât în faza finală, la montajul accesoriilor și ambalare. Totul începe cu polietilena de înaltă densitate care este transformată în plăci cu grosimea controlată la milimetru, în funcție de produsul care urmează să fie obținut.
 Pentru a produce un caiac,  două plăci de polietilenă sunt încărcate în matriță unde sunt încălzite  la  170° C și presate cu 70 t. Procesul are ca rezultat sudarea la cald, mai precis fuziunea celor două plăci de polietilenă într-o formă. Excesul de polietilenă este îndepărtat și atenție! 100% reciclat. Nimic nu se aruncă, procesul de producție este curat și nu implică emisii de gaze sau solvenți.
Preocuparea pentru mediu este o constantă a întregului proces de producție încă de la înființarea fabricii cu peste 30 de ani în urmă, înainte ca ecologia să devină o modă. Chiar am discutat acest aspect cu distribuitorii BIC Sport din alte țări, eram foarte curioasă să aflu dacă pentru clienții lor are vreo importanță că produsele BIC  Sport sunt produse cu grijă pentru mediu și pot fi 100% reciclate. Răspunsul a fost „da”, „cu siguranta”. Sper ca peste câțiva ani să pot răspunde la fel..
Turnarea unei placi de surf
Una peste alta, a fost o experiență foarte interesantă din care am învățat multe lucruri. Depre Bretania, cred că este una dintre cele mai frumoase zone din Franța. Nu am apucat să văd foarte multe în trei zile, dar regiunea merită într-adevăr vizitată, chiar dacă la o prima privire pe hartă pare așa cam la „capătul lumii”. În plus față de informațiile din toate ghidurile turistice, mai am un argument pro-Bretania: am mâncat cea mai bună, delicioasă, aromată, crocantă „creme caramel”.


Lacul Poiana Uzului

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater
Lacul Poiana Uzului se află lângă localitatea Dărmăneşti , judeţul Bacău. Este situat intre Munţii Nemira şi Ciuc, are lungimea de aproximativ 5 km şi lăţimea de 1.2 km şi este perfect pentru o ieşire la sfârşit de săptămână cu caiacul.

Noi am fost cu caiacele în week-endul trecut, cu gândul să admirăm culorile toamnei.

Zona este sub protecţie sanitară strictă, dar dincolo de legi şi regulamente este foarte bine păzită de drumul de acces accidentat şi ceva mai  dificil de parcurs.

Trei caiacisti, trei caiace, trei producatori : Bilbao (Bic Sport), Evasion (Riot), Wind 535 (Tahe Marine)

Avem voie pe lacul asta?
(Da, avem voie pe lac cu caiacele, caiacele nu poluează, propulsarea se face cu padelă, nu cu motor.Este interzis scăldatul.Nu cred că este permis campatul.De pescuit nu ştiu, dar erau mulţi pescari şi judecând după numărul lor cred că se şi prinde ceva).

Me & my Brittany

Noi am intrat cu caiacele pe la coada lacului, unde malul este cel mai accesibil.

Lacul Poiana Uzului, toamna

Din punctul meu de vedere, nu pot decât să mă bucur că drumul nu era asfaltat. Am avut norocul să găsim un lac curat, nepoluat, cu malurile îmbrăcate în iarbă, nu gunoaie. Pădurea arăta exact cum trebuie să arate o pădure : cu copaci, iarbă, fără pet-uri, doze de bere, gunoaie menajere şi alte grozăvii care le-am vazut prin pădurile noastre « aflate în circuitul turistic ».

Inspectie la baraj.. OK!
Şi încă o surpriză foarte plăcută : am mai întălnit un caiacist din Oneşti cu un sit on top Bilbao !
Caiacistul fara cap
Dragos, cred ca viseaza la Greenlandul lasat acasa..

Raul Buzau

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe whitewater

Am vazut niste poze cu raul Buzau care ni s-au parut oarecum “infioratoare”, deci neaparat trebuia sa mergem sa ne dam.
Pozele care le-am vazut aratau asa si au fost facute de Cristi:

Ne dam pe aici?

Uite un loc unde nu vreau sa cad..

Nici aici…

Nici aici..

Pe stanga sau pe dreapta?

 
 
In concluzie week – endul trecut am mers pe Buzau, la Plescoi, unde se fac carnatii (foarte buni).

Prima zi a fost lejer, de prospectare pe biciclete.
Dupa patania din Slovenia de anul trecut, am decis ca nu ma mai dau pe rau fara sa vad inainte despre ce e vorba. Uneori am vazut cupe de excavator abandonate in apa sau fier betoane – de astea imi este cel mai frica. Si mai imi este frica de acele tevi cu diametru imens care sunt semi-scufundate in rau, nu stiu la ce folosesc sau trebuiau sa foloseasca, acum zac prin apa, cred ca e cam neplacut daca le nimeresti cu caiacul, dar pana la urma supravietuieste cel mai puternic, nu ?
De pe biciclete, Buzaul arata foarte promitator. Multe praguri, unele in succesiune. Majoritatea sunt gresii si trebuie avut grija pentru ca te poti lovi urat.
Multi bolovani , de toate marimile, unii pozitionati la fix ca sa faci slalom printre ei. Unele zone cu probleme pe care mi-am propus sa le tin minte dar am uitat repede pe unde trebuiau abordate.
Am gasit 3 praguri urmate de saritori , aratau cam asa :

Prima, langa satul..

A doua zi dupa prospectare si un mic dejun copios, am plecat in sfarsit spre rau, cu caiacele si tot echipamentul.

Traseul a fost exact cum il prevazusem, pragurile erau interesante si usor de trecut. E de preferat sa incerci sa ramai in caiac pentru ca multe praguri sunt in succesiune si nu e recomandat sa le abordezi inot. Sau cum spun cei mai experimentati : daca nu te simti in stare, unele rapide se trec pe mal, cu caiacul in spate si nu e nici o rusine in asta.
 

Cristi

Dragos

Bogdan, cu Bilbao

Oana & Magnum 72

Dragos & Thunder 76

In sfarsit , pe Buzau nu a fost cazul de asa ceva, traseul e simplu doar ca trebuie sa fii atent. Unii bolovani sunt chiar la luciul apei si sunt vizibili in ultimul moment. Noi ne-am dat cu doua caiace de whitewater (Magnum si Thunder), iar prietenii nostrii cu un Edge 10.5 si un sit on top Bilbao. Apa era foarte rece, neoprenul este obligatoriu.

Echipa completa

Am scapat deocamdata , sa vedem ce urmeaza…

Pauza de pozat

Te invit la o cafea dupa ce sarim?

La saritori ne-am oprit sa ne mai uitam o data si am decis sa sarim pe rand. Multa distractie si multi sateni care s-au adunat ca la urs sa ne vada de pe mal, ba unii chiar si-au luat si berea cu ei. Cred ca am fost evenimentul zilei in sat. Mie imi era un pic rusine, pentru ca pe mal undeva ascunse mai sus erau puse cateva cruci, in aminterea celor veniti la scaldat, candva..

Cristi a sarit primul..ura!

Bogdan…

Dragos in pozitie de atac

Cristi din nou..
 

Ce tare e caiacul asta..

Cristi din nou..cred ca devine dependent

Mai am timp sa mai sar o data ?

 Raul Buzau e aproape de Bucuresti si merita parcurs. E recomandat sa va uitati inainte, mai ales incepatorii. Noi ne-am cazat la Vila Speranta, unde am fost foarte bine primiti, iar mancarea excelenta :) . Foarte aproape sunt Vulcanii Noroiosi.

Daca mergeti sa va dati pe Buzau, va rog lasati locurile curate.Poate candva apele Buzaului nu vor mai arata asa :

Dunarea -Cazanele Mici

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Primea mea tura cu caiacul in 2008

9 FebruarieChiar daca afara e vreme urata, chiar se anunta ninsoare, ne-am hotarat sa facem prima iesire cu caiacele. Am ales ca locatie Dunarea-Cazanele Mici.

La ora 4 dimineata, iesim pe usa cu tot cu bagajele. Alfred are mancare suficienta pentru 4 zile, deci putem pleca linistiti. La ora 5, caiacele erau pe masini, la 6 iesisem deja din Bucuresti, pe un frig de crapau pietrele.
Cu cateva telefoane am stabilit sa ne intalnim cu amicii nostri din Craiova.
Ajunsi in Orsova, am facut ultimele cumparaturi si am plecat mai departe spre localitatea Dubova, punctul de lansare la apa. Aveam cu noi doua caiace de tura, o canoe cu motor si doua caiace sit-on-top, numai bune sa faci frigul pe ele.Dar nu conta !
La 11.30 eram deja pe apa, echipati pana in dinti, cu neoprene si tot tacamul, Era mai cald ca in Bucuresti, dar nu mai mult de 1 grad si un pic .

Dupa o discutie scurta si civilizata cu Politia de Frontiera, am intrat in Cazanele Mici.Nu batea vantul deloc, cerul era senin, pasarele cantau, sarbii se zgaiau la noi din camioane de pe maul opus, apa era gheata, vaslitul mai greu dupa Craciun si Revelion…
Dupa fix doua ore de dat la padela, glumit si facut poze, am ajuns in pestera Veterani –una dintre cele mai vechi pesteri cartografiate din scumpa noastra patrie – un fel de Mall Vitan, dar fara scari rulante si populatia aferenta. Intrarea in pestera este la 4-5 m de nivelul Dunarii si este mascata de un zid din caramizi prabusit pe jumatate. Acostarea e destul de dificila dat fiind malul inalt si accidentat, dat merita toata osteneala ! Pestera beneficiaza de lumina din exterior, ceea ce o face foarte primitoare. Din fericire, e destul de greu accesibila, adica e curata si fara inscriptii de genul maricica+ alex= love, pula, haide steaua s.a.m.d. Plus ca e atent supravegheata de politia de frontiera, din motive evidente.
Urmatoarea noastra oprire a fost la Pestera Ponicova. Ponicova are o intrare impozanta la nivelul apei, fiind accesibila cu caiacul sau cu alte ambarcatiuni. Dupa primii cincizeci de metri, a trebuit sa ne dam jos din caiace si sa continuam prin apa. Este o pestera mult mai mare decat Veterani, in care poti pierde cateva ore vizitand numeroasele galerii si admirand formatiunile calacaroase. Dupa ce ne-am udat si ne-am jucat suficient, am pornit mai departe spre punctul de campare.

Se innopta in curand si trebuia sa montam corturile pe ziua.
Dimineata : zapada ! Sambata noapte a nins. Caiacele acoperite cu zapada aratau incredibil..

Pacat ca trebuia sa ne intoarcem in Bucuresti.