Quest 9.5

Cu caiacele pe Iza-n jos... spre buricul pământului !

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater
Cred că orice moroşan care trece Gutâiul este încercat de un sentiment de mare mândrie la vederea Maramureşului istoric. Porţi inalte de lemn sculptat, case tradiţionale din lemn de brad, copii, femei, bărbaţi în straie populare…Aşa ne-a întâmpinat pe noi Maramureşul a doua zi de Paşti, zi de mare sărbătoare când ne-am dus să ne dăm pe Iza în jos…

Am plecat de la Mănăstirea Bârsana, despre care am citit că a fost construită prin sec al XIV-lea de Dragoşesti, voievozi ai Maramureşului, nepoţi ai lui Dragoş Vodă şi ne-am dat până în Vadu Izei.

Iza e un râu foarte foarte frumos, cu o apă limpde în culori smarald cum am văzut doar în Slovenia sau Muntenegru. Apa este atât de limpede încât aproape în orice punct vezi fundul albiei.Cred că toţi am fost surprinşi, nu ne aşteptam nici unul ca apa Izei să fie ca cristalul.

Iza curge foarte linşitit şi poate fi parcursă cu orice tip de caiac. Nu sunt nici un fel de probleme pe traseu, poate doar alegerea locului de picnic din o mulţime de opţiuni care mai de care mai îmbietoare J.

La un moment dat am dat peste un mic prag, dar se poate sări uşor dacă îţi alegi corect traseul.

Unul dintre prietenii care ne-a însoţit în tură  m-a rugat să fiu atentă şi să scriu foarte foarte frumos despre Iza din Maramureşul lui şi al meu, aşa că m-am documentat puţin şi am găsit cea mai tare informaţie pe care pun pariu că nu o ştiu mulţi din ţară:


Maramureşul este centrul geografic al Europei, “buricul pamântului” ! Se află la egală distanţă de Munţii Ural, ţărmul Oceanului Atlantic , Peninsula Scandinavă şi Insula Creta.

La circa 20km de Sighetu Marmaţiei, oraşul de reşedinţă al Maramureşului istoric, există o bornă care marchează echidistaţa dintre coastele arctice ale Norvegiei, in nord, litoralul Cretei în sud, coasta irlandeză în vest, creştetele Munţilor Urali, în est.
Borna a fost fixată în acest loc de Societatea Geografică a Imperiului Austro-Ungar în secolul al XIX-lea !!  (din Maramureş, Ghid turistic”, Ed Ad Libri, 2006)

Deci, pe când o tură la buricul pământului, să facem poze cu borna? Cine vine ?

PS: O parte dintre poze au fost făcute de Robert Gergely, multumesc !

Cu caiacul în Cheile Lăpuşului – 51 km, ep. 2

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater, Ture pe whitewater

Tura din Cheile Lăpuşului cred că  a fost cea mai frumoasă şi spectaculoasă tură pe care am făcut-o în România, deşi un pic cam lungă pentru o singură zi -51 de km. Pe un caiac scurt de whitewater cum e Magnum-ul meu, 51 km e ceva!

Am plecat spre Cheile Lăpuşului în Vinerea Mare, de la podul Răzoare, lângă Târgu Lăpuş.Lăpuşul e foarte liniştit la Răzoare, curge frumos la vale fără să-ţi dea nici un indiciu despre ce te aşteaptă înainte.

Partea cea mai spectaculoasă a traseului este bineînţeles în Chei , între podurile de la Sălniţa şi  Codru Butesii.Aici  Lăpuşul are multe porţiuni de gradul 2 foarte bune pentru antrenament whitewater şi câteva scurte sectoare de grad 2-3.
De la Sălniţa în jos se succed rapid zone cu repezişuri, valuri mari, praguri, stânci şi bolovani mari .
Cel mai mult mi-au placut coturile pe care le face Lăpuşul, pentru că de regulă în aceste zone erau praguri  şi bolovanii cei mai mari pe care trebuia să îi ocoleşti rapid, trecând de cele mai multe ori prin valuri atât de mari încât ori treceau peste tine ori te loveau în faţă.
Au fost şi zone cu praguri în succesiune rapidă, suficient de apropiate încât dacă ratai unul,  pe urmatoarele le luai înot. Porţiuni întinse cu valuri mari, multe dintre ele treceau peste noi, mai ales la praguri.Au fost şi 2-3 sectoare cu slalom printre stânci care au necesitat manevre din scurt şi multă concentrare.
Am reuşit să facem mai multe filmuleţe, dar bineînteles că in portiunile cele mai spectaculoase şi mai grele toată lumea era ocupată cu padelele, şi mai putin cu aparatele foto.
Nu există localităţi mari în apropiere, aşa că am fost scutiţi de eternele gunoaie din râurile romăneşti. Se vedeau urme de la viituri prin copaci, diverse obiecte aruncate ici colo de forţa apei, suficiente cât să mai reducă din plictiseala pe zonele cu apă liniştită. În sectorul în care ne-am dat noi găseşti multe locuri de campat dacă vrei să împarţi tura în 2 zile.



Din câte ştiu eu, zona Cheilor Lăpuşului este inaccesibilă din drum, aşa că de la Sălniţa râul trebuie parcurs până cel puţin la Codru Butesii, nu există modalitate de ieşire din traseu. Noi nu am avut nici un fel de probleme – am fost cu caiace Riot Magnum şi Thunder de ww, şi câteva de tură –Quest 9.5, Edge 10.5 şi Robson Balboa. Durata turei a fost de 10 ore, din care 8 efectiv pe apa.
Comando-ul Castile Rosii

Pentru mai multe detalii despre traseu îmi puteţi scrie pe mail.

PS: O parte dintre poze au fost făcute de Robert Gergely, multumesc !

A venit primăvara... în Cheile Lăpuşului !

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater, Ture pe whitewater

Photo: Robert Gergely 
Am aşteptat cu multă nerăbdare primele zile de primăvară , atât pentru nenumăratele zile cu diverse pretexte de sărbătorit (şi eu am motive de sărbătorit pe 1, 2, 3, 4 , 8 şi 9 martie !) cât şi pentru prima ieşire cu caiacele pe apă.


Plănuiam de mult timp o tură în Cheile Lăpuşului, doar că de data aceasta socoteala de acasă nu prea s-a potrivit cu cea din târg. Adică degeaba am planificat, plănuit, pregătit şi cărat caiacul pâna la Baia Mare, că pe apă au mers doar băieţii, eu am rămas acasă să consemnez fapta. Ce pot spune în apărarea mea este că munca la calculator dăunează grav sănătăţii, dar nu ţin să intru în detalii.

Traseul pe Lăpuş a fost ales între localităţile Codru Butesii şi Cătălina, aproximativ 30 km, grad 1, 2 , adică pe înţelesul tuturor un traseu cu dificultate mică. Lăpuşul e un râu pitoresc, curat, foarte frumos şi nu spun asta pentru că am copilărit pe malurile lui. Au confirmat şi baieţii, şi nu erau toţi băimăreni, ca să fie subiectivi.
Până la Remecioara s-a coborât prin chei, printe maluri cu pereţi abrupţi, acoperite de zăpadă. “Sunt câteva repezişuri iar peisajele sunt impresionante.Cheile Lăpuşului merită făcute din caiac ! ‘’ (Dragoş)

Înainte de confluenţa cu Cavnicul,  Lăpuşul se îngustează pe o albie de 5 m lăţime, formându-se un fel de tobogan natural de apă. Dragoş confirmă că se trece cu viteză, dar nu există pericole. În plus Întrerâuri (cum se numeste locul de la confluenţă) este unul dintre cele mai frumoase puncte  de pe traseu -perfect pentru  scăldat pe timp de vară.
De la Remecioara spre Coaş râul curge domol la vale, după Coaş există un prag dar nu pune probleme deosebite.Cam prin dreptul acestui prag am avut eu prima exprienţă dramatică cu un mânz (nu am idee de ce nu ma plac caii). Mânzul m-a văzut, m-a plăcut şi a insistat să fie prieten cu mine; eu nu am vrut, el m-a fugărit, m-a prins şi m-a muşcat de spate ! Bineînţeles că eu  cu mintea mea de 13 ani mă rugam să nu-mi rupă tricoul,  era tricoul meu de suflet cu Guns N’Roses  şi poza lui Axl Rose, Slash şi restul trupei pe spate :) Am multe amintiri legate de râul Lapuş, da’ nu prea se pot povesti toate :)

 

 

Lăpuşul e un râu foarte curat. Insist, e foarte curat. Chiar dacă localnicii se vor plânge că mai exista pet-uri sau diverse alte lucruri neplăcute, nu se compară cu alte râuri pe care am mai fost în România. Îmi aduc aminte că prima oară când am fost pe Lăpuş apa mirosea frumos, se simţea plăcut miros de peşte, de iarbă..E singurul râu din ţară care miroase aşa frumos !
Photo: Robert Gergely, Baia Mare

În concluzie, ca să nu mai bat câmpii – ei s-au dat, eu nu. Norocoşii spun că a fost frumos şi nu foarte greu ; unii au primit botezul râului, ura ! Eu promit să mă dau şi eu data viitoare şi să revin cu mai multe detalii. Mai jos câteva poze cu Lăpuşul in anotimpul cald, mai multe poze găsiţi în galeria foto:
Următoarea tură pe Lăpuş– după Sărbătorile de Paşti.