Hai Buzau, Buzau!
Postat de Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater | Categorii:Pun pariu că pentru majoritatea celor care au un caiac și se dau week-end de week-end, râul Buzău înseamnă rafting, whitewater de gradul 2-3 și alte chestii ”extreme”.
Cine își poate imagina un Buzău mare, curgând domol la vale, printre păduri de mesteceni?
Pe Repedea, cu caiacele de ape repezi
Postat de Romania vazuta din caiac, Ture pe whitewater | Categorii:Traseu nerecomandat începătorilor
Am început sezonul de caiac ww 2013 cu o tură de 15 km pe râul Repedea, jud. Maramureş.
Râul l-am observat pe cât posbil din maşină, drumul trece exact pe lângă albie, cu excepţia ultimilor 5 km, unde se îndepărtează de drum. Iar pentru mine, care nu mi-am dat interesul să aflu nimic despre râu înainte de tură, exact ăştia 5 km finali au fost supriza cea mai mare şi motivul pentru care consider că acest traseu nu este pentru un începător pe caiac whitewater.
In caiac prin Delta Dunarii
Postat de Romania vazuta din caiac | Categorii:Guest post scris de Robert Gergely si Eliza Pop
Foto: Robert Gergely
Trecerea timpului a fost si va ramane un bun prilej de meditare si visare,mai cu seama in privinta lucrurilor care nu ne sunt tocmai la indemana.Ce motiv ai avea sa visezi la lucrurile care-ti sunt mereu aproape, caci inainte de a incepe sa visezi te si trezesti bucurandu-te din plin de ele. Si ce lucru ii lipseste oare, unui muntean, ramanandu-i timp pentru visare din belsug…? ei bine, in cazul meu sunt stuful, valurile, pelicanii si delfinii…. Si ai ragaz din plin ca sa visezi cate un an de zile pan’ ajungi din nou a le vedea.
Si uite-asa mai visezi, mai povestesti si tu din vise, de te trezesti ca vor si altii a se baga in visul tau. E chiar molipsitor. Da, spre bucuria mea, a fost primul an in care m-am bucurat de toate acestea -inclusiv de visat – si nu singur. Doi buni prieteni de-ai mei, Eliza(Pop) si Totyi (Toth Zoltan) au decis a mi se alatura si ei. De fapt, nu-i chiar atat de usor ati alege tovarasii de drum intr-o astfel de calatorie.Cu ei ma cunosc de mult, ambii venind din zona sportului si muntelui, nefiindu-le straina camparea in temiri ce conditii, igiena cum s-o putea, mancatul din ce-ti gatesti si efortul in masura in care se cere.
Ca sa fiu mai clar, si sa povestesc de tura pe care am facut-o in tovarasia lor, lucrurile au stat cam asa: am avut cateva ocazii cand ne-am intalnit sa vedem concret traseul, si detaliile acestuia.Mergand pentru a treia oara in zona,indraznesc a spune ca usor -usor incep a deslusi tainele locului…asa ca traseul l-au lasat in seama mea. Le-am aratat pe harta in detaliu drumul ce urma. Poate ca la scara hartii nu s-au uitat prea atent, dar l-au descoperit mai apoi. De campat, ne orientam la fata locului, improvizam din mers. De fapt, diferenta dintre o tura pe munte si una in Delta,e ca aici nu umblii, ci doar glisezi pe apa. In rest, strategia si abordarea sunt aceleasi…
Cum am ales traseul? In mare, l-am repetat pe cel de anul trecut, deoarece contine cam tot ce gasesti in zona.Dunarea, brate secundare, canale, paduri, stufaris din belsug, ghioluri, mare, iar canale, canale colmatate…. De mers, am mers cu trei caiace, doua Riot Quest 9.5 si un Riot Evasion. De restul echipamentului nu mai vorbesc, caci se cam stie de nevoi, insa as aminti ca la o tura in grup e bine sa mai fie o padela si o fusta de rezerva. citeste mai mult…
Pe Lapus in jos..pana la Somes
Postat de Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater | Categorii:Şi a trecut şi 2011. S-a încheiat cum a început, cu o tură pe râul Lăpuş, de la Cătălina până la Bârgău,pe Someş.
Pe scurt, despre tură:
Băieţii s-au lansat chiar mai jos de barajul de la Cătălina.
Au admirat râul Lăpuş, raţele , malurile înalte şi copacii fără frunze:
Au trecut de confluenţa c u Râul Săsar şi s-au îngozit de mizerie şi gunoaie, deci nimic nou despre Săsar.
In stanga-raul Sasar, dreapta-Lapus
S-au oprit să mănânce:
S-au oprit ca să mă sune –“Suntem bine, ne dăm, e soare si puţin frig!”
S-au oprit ca să facă poze la caiace:
Au ajuns şi la Someş:
Stanga-Lapusul, dreapta- Somesul
Cine s-a dat: Dragoş şi Robi, fiecare pe un Quest 9,5. Caiacele s-au comportat bine, au bătut cei 27 km fără să comenteze. Cum spunea prietenul nostru Robi : ”caiacele plutesc si iarna” , iar “caiacul nu e sport subacvatic”. Q.e.d.
Şi eu ce-am făcut în tot acest timp? Pentru cei foarte curioşi, am făcut o baclava –cea mai bună, mai dulce şi mai plină de nuci baclava , după o reţetă de pe blogul lui Adi Hădean:
La Mulţi Ani tuturor, să aveţi timp în 2012 să vă daţi mai mult decât în 2011!
La defilare, în defileu
Postat de Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater | Categorii:Pare complicat, dar nu e, iar peisajul din Cazane merită tot efortul: pereţi înalţi de stâncă, uneori acoperiţi de vegetaţie, Dunărea curgând uşor la vale, peisajul spectaculos care se schimbă constant, oferindu-ţi mereu o altă perspectivă, liniştea..Şi e o linişte pe apă câteodată! Noi am prins două zile cu o vreme extraordinar de frumoasă, soare, nici o adiere de vânt, o Dunăre oglindă.
Nu am mers prea departe în prima zi, planul meu era să ne întoarcem şi să dormim în pensiune. Spun asta pentru că o parte din grup se pregătea pentru atracţia principală a turei - dormitul în Peştera Veterani.
Prin Cazanele Mari
Nu ştiu ce-o fi cu băieţii aştia de-i atrage aşa de tare dormitul prin peşteri, o fi vreo reminescenţă din vremuri demult apuse, de pe vremea omului cavernelor. Cert e că ne-am întâlnit cu ei când ne pregăteam să ieşim din Cazane. Echipaţi până-n dinţi, cu căţel, cu purcel, vâsleau să ajungă înainte de lăsarea întunericului la grotă.
I-am recuperat pe băieţi de la grotă –păreau foarte veseli şi vioi – şi ne-am îndreptat spre golful Dubovei. Am traversat golful cât mai aproape de malul sârbesc, că aşa era mai scurt şi nu era nimeni să ne vadă, sau cel puţin aşa credeam noi.
Prin Delta Dunării, pâna la Marea Neagră
Postat de Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater | Categorii:
Guest post scris de Robert Gergely
“Despre Delta Dunarii si partea nordica a litoralului toata lumea are cunostiinta si totodata nu stie mai nimic.Da, e o realitate, si pana nu mergi acolo nici nu vei afla prea multe.Ca e un taram mirific, rezervatie naturala, unde Dunarea se despleteste……o stim cu totii, inca din anii de scoala.Insa multe alte lucruri nu prea stim…..pana nu pasim (vaslim) pe-acolo.Si cu mine lucrurile au stat la fel.In 2010 am fost intaia data acolo, insa am umblat doar in cateva sectoare (Uzlina,Isac,apoi am mers pe Lacul Golovita si am traversat la Portita). Si am cam vazut la ce sa ma astept. Pentru anul acesta am incercat sa creionez un traseu dintr-o bucata insa vremea, si lungimea caiacului au scurtat nitel din plan. Insa un lucru e cert. Indiferent de modelul caiacului pe care-l aveti, se poate, daca iti doresti….
Eu am planuit sa pornesc din Mahmudia (unde langa port se poate lasa masina intr-o parcare platita-5-lei/zi), sa cobor pe bratul vechi al dunarii (Sf.Gheorghe) sa merg la Uzlina- canalul Uzlina- lacul Uzlina- lacul Isac- traversare apoi in canalul Perivolovca- iesit pe langa Lacul Taranova inapoi in bratul Dunarii, coborat la SF.Gheorghe, iesit in mare si cabotat (navigatie costiera) pana undeva spre Corbu, Navodari unde sa ma intalnesc cu Oana, Dragos, Madalina…
Despre pregatire sa mai spun cate ceva.Traseul l-am trasat pe harta, apoi de pe Google Earth am copiat si tiparit traseul pe format A4 (cu caroiajul de long/lat), cate o coala pt. fiecare zi…aprox.40-45km. Acestea incap foarte bine in husa pentru harta. Eu am folosit de la Hiko si totul a fost uscat pana la final, chiar cu marea montata. Pot spune ca cu o busola si harta te poti orienta pe toate canalele Deltei inclusiv in zona Dranov unde e labirint.
De dormit, am decis ca iau doua lucruri cu mine: pentru Delta hamacul (te scuteste de cautatul unui loc de cort, si curatarea acestuia) iar pentru zona litorala cortul. Ca alte lucruri utile am avut cu mine o pompa de apa, o padela demontabila- de rezerva, un carucior de caiac (indispensabil as zice), o frontala (de fapt doua-o Tikka, plus de rezerva si un duo belt de folosit (caci are o autonomie foarte mare). Pentru baut/gatit am luat apa la peturi de 2 l, iar peste zi am folosit un camel back care intra in vesta de salvare. Pentru baut am ales sa-mi iau peroton- un hidratant foarte bun- folosit si la bicicleta si pe munte- am facut doze mici in pungi (e sub forma de praf). Diluat cu apa e ok. Avantaje: pune inapoi sarurile si mineralele pierdute cu transpiratia, si poate fi bauta si apa chioara dupa ce s-a incalzit..
In rest ce folosesc toti: am luat o oglinda mica, un briceag, un patent multifunctional, ceva haine de schimb…..pe sectorul Deltei se poate vasli la haine normale (de munte), pe mare insa e bine sa ai ceva impermeabil sau neopren. Peste zi aveam puse in vesta (Orca de la Hiko e grozava, are o gramada de buzunare) batoane energizante, batoane de cereale, alune,etc.
Masa principala o luam seara. Faceam cate o supa si obligatoriu paste (pentru ca imi plac si contin multi carbohidrati, de care ai sigur nevoie). Am mai luat miere, in general lucruri ce contin multe calorii (si asta pentru ca mi-am propus sa trag in medie cate 10 ore pe zi minimum). Cu igiena personala,e ok. Poti sa te speli in fiecare zi/ seara si sa iei camasa noua asta daca mai ai pofta dupa 10-11 ore de tras, dar in ceea ce ma priveste m-am rezumat la strictul necesar. Mi-am mai ‘compus’ o trusa de prim-ajutor, incluzand ceva pansamente, dezinfectante, ceva de diaree, durere, febra….si impotriva insectelor……plasa pt insecte(care nu am folosit-o) precum si o rola de power tape si ceva lipici-pentru reparat caiacul la nevoie… si multe banane etanse, de litraje diferite….
Si nu uitati sa treceti pe la ARBDD, in Tulcea, pentru permisul de acces in rezervatie, se elibereaza pe o zi,o saptamana,un an (pe o saptamana 15 lei ).Dar cum vorba multa……..mai bine in cateva imagini traseul,pe care l-am facut-ori pe care l-ati putea face si voi (sau l-ati facut).
In parcare unde mi-am lasat masina am inceput sa fac bagajele. Si am incarcat totul intr-un caiac recreational Quest 9.5 (e drept ca cu apa si mancarea am exagerat un picut, dar mi-am zis ca daca tot cara caiacul…)
Scoici!
Acu ce sa fac……sa sar cu padela si frontala la el? Da, poate se sperie si fuge…dar daca totusi nu? Aici nu prea am unde fugi, nici unde ma ascunde, si in plus din cate locuri am mai fost, nici in crestele muntilor nu m-am simtit atat de izolat. De aici DOAR pe apa poti pleca, daca marea te lasa…Dar mi-a venit o idee. Mi-am pus castile, si am dat drumul la radio…asa am putut adormi. Macar nu-i auzeam respiratia si pasii pe langa mine, chit ca si dimineata tot aici a fost. Am incercat sa-l ignor, impachetand in timp ce ceata se ridica usor,si spectacolul continua….
Din clipa in care am ajuns pe apa, m-am simtit usurat si am cam taiat-o de pe acolo. Pe mal am mai intalnit cativa,cu tot felul de fete, dar eu plecam deja…..
La anul sper sa pot merge iarasi, acum cunosc clar cum stau lucrurile, insa nu singur, ci cu Oana, Dragos si cine-o mai pofti…….
Si voi incerca sa merg cu un caiac mai lung si o padela mai iute…”
Crna Gora vazuta din caiac
Postat de In caiac prin Europa, Ture pe whitewater | Categorii:Împreună cu câţiva prieteni buni, cititori fideli ai acestui blog şi pasionaţi de caiac, am plecat peste ţari, păduri şi foarte foarte mulţi munţi departe-departe, nu chiar acasă la Împăratul Roşu, ci în Muntenegru, tot un tărâm de basm , dar ceva mai uşor de vizitat.
Raul Tara, culoarea incredibila e reala!
Pe Raul Vaser, cu Mocanita si caiacul!
Postat de Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater, Ture pe whitewater | Categorii:Nu ştiu pe câţi am convins să viziteze Maramureşul, dar dacă vă nimeriţi prin zonă vă recomand din toată inima o excursie cu Mocăniţa, trenul cu aburi, pe Valea Vaserului.
Trebuie să spun că am fost foarte impresionată de organizarea şi de amabilitatea celor de la CFF Vişeu (Căile Ferate Forestiere). Obişnuiţi cu turişti cehi amatori de rafting sau caiac, nu s-au mirat şi nu s-au împotrivit deloc când au auzit de caiace, ba mai mult, ne-au dat sfaturi cum să abordăm râul şi care ar fi locurile mai periculoase de evitat.
În rest – Vaserul curge frumos, sunt porţiuni de repezişuri, câţiva bolovani de ocolit, mici praguri de sărit. Aş spune gradul 1 , săritorile sunt discutie separată.
Noi am fost cu mai multe caiace – un BIC Ouassou, un Quest 9.5 şi un Edge 10.5, un Enduro 12, două caiace de whitewater Riot – Magnum şi Thunder. Nu a avut nimeni probleme pe traseu, deşi am avut începători în grup.Toată lumea a sărit pragurile, deci se poate.
I paddle like a girl..
Toată lumea ne-a primit cu bucurie – de la conductorul de tren bucuros să ducă caiacişti , la oamenii şi copiii din satul din vale, obişnuiţi să vadă străini cu bărci..
O porţiune un pic mai dificilă este chiar înainte de finalul traseului, un pic mai sus de gară. Multă atenţie şi nu uitaţi să zâmbiţi :)
