Quest 9.5

Hai Buzau, Buzau!

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Pun pariu că pentru majoritatea celor care au un caiac și se dau week-end de week-end, râul Buzău înseamnă rafting, whitewater de gradul 2-3 și alte chestii ”extreme”.
Cine își poate imagina un Buzău mare, curgând domol la vale, printre păduri de mesteceni?

citeste mai mult…

12Apr

Pe Repedea, cu caiacele de ape repezi

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe whitewater

Traseu nerecomandat începătorilor

Am început sezonul de caiac ww 2013 cu o tură de 15 km pe râul Repedea, jud. Maramureş.
Râul l-am observat pe cât posbil din maşină, drumul trece exact pe lângă albie, cu excepţia ultimilor 5 km, unde se îndepărtează de drum. Iar pentru mine, care nu mi-am dat interesul să aflu nimic despre râu înainte de tură, exact ăştia 5 km finali au fost supriza cea mai mare şi motivul pentru care consider că acest traseu nu este pentru un începător pe caiac whitewater.

citeste mai mult…

01Feb

In caiac prin Delta Dunarii

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac

Guest post scris de Robert Gergely si Eliza Pop
Foto: Robert Gergely

Trecerea timpului a fost si va ramane un bun prilej de meditare si visare,mai cu seama in privinta lucrurilor care nu ne sunt tocmai la indemana.Ce motiv ai avea sa visezi la lucrurile care-ti sunt mereu aproape, caci inainte de a incepe sa visezi te si trezesti bucurandu-te din plin de ele. Si ce lucru ii lipseste oare, unui muntean, ramanandu-i timp pentru visare din belsug…? ei bine, in cazul meu sunt stuful, valurile, pelicanii si delfinii…. Si ai ragaz din plin ca sa visezi cate un an de zile pan’ ajungi din nou a le vedea.

Si uite-asa mai visezi, mai povestesti si tu din vise, de te trezesti ca vor si altii a se baga in visul tau. E chiar molipsitor. Da, spre bucuria mea, a fost primul an in care m-am bucurat de toate acestea -inclusiv de visat – si nu singur. Doi buni prieteni de-ai mei, Eliza(Pop) si Totyi (Toth Zoltan) au decis a mi se alatura si ei. De fapt, nu-i chiar atat de usor ati alege tovarasii de drum intr-o astfel de calatorie.Cu ei ma cunosc de mult, ambii venind din zona sportului si muntelui, nefiindu-le straina camparea in temiri ce conditii, igiena cum s-o putea, mancatul din ce-ti gatesti si efortul in masura in care se cere.

Ca sa fiu mai clar, si sa povestesc de tura pe care am facut-o in tovarasia lor, lucrurile au stat cam asa: am avut cateva ocazii cand ne-am intalnit sa vedem concret traseul, si detaliile acestuia.Mergand pentru a treia oara in zona,indraznesc a spune ca usor -usor incep a deslusi tainele locului…asa ca traseul l-au lasat in seama mea. Le-am aratat pe harta in detaliu drumul ce urma. Poate ca la scara hartii nu s-au uitat prea atent, dar l-au descoperit mai apoi. De campat, ne orientam la fata locului, improvizam din mers. De fapt, diferenta dintre o tura pe munte si una in Delta,e ca aici nu umblii, ci doar glisezi pe apa. In rest, strategia si abordarea sunt aceleasi…

Cum am ales traseul? In mare, l-am repetat pe cel de anul trecut, deoarece contine cam tot ce gasesti in zona.Dunarea, brate secundare, canale, paduri, stufaris din belsug, ghioluri, mare, iar canale, canale colmatate…. De mers, am mers cu trei caiace, doua Riot Quest 9.5 si un Riot Evasion. De restul echipamentului nu mai vorbesc, caci se cam stie de nevoi, insa as aminti ca la o tura in grup e bine sa mai fie o padela si o fusta de rezerva. citeste mai mult…

09Jan

Pe Lapus in jos..pana la Somes

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Şi a trecut şi 2011. S-a încheiat cum a început, cu o tură pe râul Lăpuş, de la Cătălina până la Bârgău,pe Someş.

Tura a fost uşoară, o plimbare de relaxare pentru toată lumea. Traseul e potrivit pentru începători, chiar şi pentru cei care nu s-au mai dat niciodată cu caiacul.

Sunt foarte multe păsări –mii de raţe sălbatice, stârci şi celebrii cormorani care îi supără pe pescarii din Baia Mare.

Pe scurt, despre tură:
Băieţii s-au lansat chiar mai jos de barajul de la Cătălina.

Au admirat râul Lăpuş, raţele , malurile înalte şi copacii fără frunze:

Au trecut de confluenţa c u Râul Săsar şi s-au îngozit de mizerie şi gunoaie, deci nimic nou despre Săsar.

In stanga-raul Sasar, dreapta-Lapus

S-au oprit să mănânce:

S-au oprit ca să mă sune –“Suntem bine, ne dăm, e soare si puţin frig!”

S-au oprit ca să facă poze la caiace:

Au ajuns şi la Someş:

Stanga-Lapusul, dreapta- Somesul

Cine s-a dat: Dragoş şi Robi, fiecare pe un Quest 9,5. Caiacele s-au comportat bine, au bătut cei 27 km fără să comenteze. Cum spunea prietenul nostru Robi : ”caiacele plutesc si iarna” , iar “caiacul nu e sport subacvatic”. Q.e.d.

Şi eu ce-am făcut în tot acest timp? Pentru cei foarte curioşi, am făcut o baclava –cea mai bună, mai dulce şi mai plină de nuci baclava , după o reţetă de pe blogul lui Adi Hădean:

La Mulţi Ani tuturor, să aveţi timp în 2012 să vă daţi mai mult decât în 2011!

08Dec

La defilare, în defileu

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Titlul nu-mi aparţine, dar mi s-a părut potrivit pentru tura pe care am făcut-o de Ziua Naţională în Defileul Dunării. Ca să fim corecţi până la capăt, tura a fost pe 2 şi 3 decembrie, de 1 decembrie ne-am distrat pe lungul drum de la Bucureşti până în Cazane.

Spre deosebire de alte părţi din România, pentru plimbarea cu caiacul prin Cazanele Dunării, pe frontiera de stat , este nevoie de un aviz de la Poliţia de Frontieră. Pentru obţinerea avizului se trimite pe fax sau mail o cerere tip către Poliţia de Frontieră –pe site-ul lor găsiţi datele de contact ale fiecărui sector în parte. În cerere se specifică numele, CNP, tipul ambarcaţiunii şi locul unde vei fi cazat. Avizul se ridică de la Orşova şi e bine să-l ai la tine pe apă.

Pare complicat, dar nu e, iar peisajul din Cazane merită tot efortul: pereţi înalţi de stâncă, uneori acoperiţi de vegetaţie, Dunărea curgând uşor la vale, peisajul spectaculos care se schimbă constant, oferindu-ţi mereu o altă perspectivă, liniştea..Şi e o linişte pe apă câteodată! Noi am prins două zile cu o vreme extraordinar de frumoasă, soare, nici o adiere de vânt, o Dunăre oglindă.

Cabana Delfinul

Intrarea in Cazanele Mari

Am plecat spre Cazanele Mari chiar de la pensiunea unde ne-am cazat – Cabana Delfinul. Nu ne-am omorât cu vâslitul, mai mult am ieşit pe apă ca să facem mişcare, să ne bucurăm de soare şi de primele zile de iarnă. Am intrat în Cazanele Mari, am ajuns până la Peştera Ponicova în care am făcut şi nişte poze, a urmat o tură scurtă până mai jos de Peştera Veterani şi am luat-o înapoi in amonte.

Pestera Ponicova

In Pestera Ponicova

La Grota Veterani

Nu am mers prea departe în prima zi, planul meu era să ne întoarcem şi să dormim în pensiune. Spun asta pentru că o parte din grup se pregătea pentru atracţia principală a turei - dormitul în Peştera Veterani.

Prin Cazanele Mari

Nu ştiu ce-o fi cu băieţii aştia de-i atrage aşa de tare dormitul prin peşteri, o fi vreo reminescenţă din vremuri demult apuse, de pe vremea omului cavernelor. Cert e că ne-am întâlnit cu ei când ne pregăteam să ieşim din Cazane. Echipaţi până-n dinţi, cu căţel, cu purcel, vâsleau să ajungă înainte de lăsarea întunericului la grotă.

Inapoi, spre pensiune

Noaptea in Veterani, prin 2008

Ce s-a întâmplat peste noapte nu ştiu, dar pentru cine e curios cum arată Peştera Veterani, uite aici nişte poze din anul în care am luat şi eu parte la minunata experienţă .

A doua zi am luat-o de la capăt, de data asta cu planuri ceva mai măreţe, să ajungem până în Cazanele Mici, în golful Mraconia, la statuia regelui Decebal. Zis şi făcut.

La intrare in Cazane

I-am recuperat pe băieţi de la grotă –păreau foarte veseli şi vioi – şi ne-am îndreptat spre golful Dubovei. Am traversat golful cât mai aproape de malul sârbesc, că aşa era mai scurt şi nu era nimeni să ne vadă, sau cel puţin aşa credeam noi.

Golful Dubova

Am ajuns în vizită la Marele Rege exact la fix, cu ultimele raze de soare. Era vreme frumoasă, dar şi când dispărea soarele se făcea frig tare şi mâinile îţi îngheţau instant pe padele!

In Golful Dubova, spre Cazanele Mici

Manastirea Mraconia

Bustul Lui Decebal

Şi s-au dat iarna cu caiacul, şi-au supravieţuit şi au făcut poze să arate la prieteni: Ovidiu, Silviu, Bogdan, Florian, Dragoş şi subsemnata. S-au făcut în total vreo 26 de km, vâsliţi metru cu metru. Caiacele care “merg şi pe Dunăre” au fost: două pneumatice pline ochi de bagaje, un Edge 11 plin de lemne de foc, un Quest 9,5 cu număr de Polonia, un Evasion roşu dornic de aventură şi un Brittany înroşit de frig.

Mulţumiri speciale lui Bogdan pentru că a răspuns la invitaţie, ne-a făcut poze şi ne-a dat şi-un titlu la postare, ba a mai suportat şi s-asculte poveşti nesfârşite despre motanul meu părasit singur singurel patru zile în Bucureşti. Salutare, colega!

22Oct

Prin Delta Dunării, pâna la Marea Neagră

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Tură solitară cu caiacul de la Mahmudia, la Sf.Gheorghe şi Sarinasuf

Guest post scris de Robert Gergely

“Despre Delta Dunarii si partea nordica a litoralului toata lumea are cunostiinta si totodata nu stie mai nimic.Da, e o realitate, si pana nu mergi acolo nici nu vei afla prea multe.Ca e un taram mirific, rezervatie naturala, unde Dunarea se despleteste……o stim cu totii, inca din anii de scoala.Insa multe alte lucruri nu prea stim…..pana nu pasim (vaslim) pe-acolo.Si cu mine lucrurile au stat la fel.In 2010 am fost intaia data acolo, insa am umblat doar in cateva sectoare (Uzlina,Isac,apoi am mers pe Lacul Golovita si am traversat la Portita). Si am cam vazut la ce sa ma astept. Pentru anul acesta am incercat sa creionez un traseu dintr-o bucata insa vremea, si lungimea caiacului au scurtat nitel din plan. Insa un lucru e cert. Indiferent de modelul caiacului pe care-l aveti, se poate, daca iti doresti….
Eu am planuit sa pornesc din Mahmudia (unde langa port se poate lasa masina intr-o parcare platita-5-lei/zi), sa cobor pe bratul vechi al dunarii (Sf.Gheorghe) sa merg la Uzlina- canalul Uzlina- lacul Uzlina- lacul Isac- traversare apoi in canalul Perivolovca- iesit pe langa Lacul Taranova inapoi in bratul Dunarii, coborat la SF.Gheorghe, iesit in mare si cabotat (navigatie costiera) pana undeva spre Corbu, Navodari unde sa ma intalnesc cu Oana, Dragos, Madalina…

Despre pregatire sa mai spun cate ceva.Traseul l-am trasat pe harta, apoi de pe Google Earth am copiat si tiparit traseul pe format A4 (cu caroiajul de long/lat), cate o coala pt. fiecare zi…aprox.40-45km. Acestea incap foarte bine in husa pentru harta. Eu am folosit de la Hiko si totul a fost uscat pana la final, chiar cu marea montata. Pot spune ca cu o busola si harta te poti orienta pe toate canalele Deltei inclusiv in zona Dranov unde e labirint.
De dormit, am decis ca iau doua lucruri cu mine: pentru Delta hamacul (te scuteste de cautatul unui loc de cort, si curatarea acestuia) iar pentru zona litorala cortul. Ca alte lucruri utile am avut cu mine o pompa de apa, o padela demontabila- de rezerva, un carucior de caiac (indispensabil as zice), o frontala (de fapt doua-o Tikka, plus de rezerva si un duo belt de folosit (caci are o autonomie foarte mare). Pentru baut/gatit am luat apa la peturi de 2 l, iar peste zi am folosit un camel back care intra in vesta de salvare. Pentru baut am ales sa-mi iau peroton- un hidratant foarte bun- folosit si la bicicleta si pe munte- am facut doze mici in pungi (e sub forma de praf). Diluat cu apa e ok. Avantaje: pune inapoi sarurile si mineralele pierdute cu transpiratia, si poate fi bauta si apa chioara dupa ce s-a incalzit..
In rest ce folosesc toti: am luat o oglinda mica, un briceag, un patent multifunctional, ceva haine de schimb…..pe sectorul Deltei se poate vasli la haine normale (de munte), pe mare insa e bine sa ai ceva impermeabil sau neopren. Peste zi aveam puse in vesta (Orca de la Hiko e grozava, are o gramada de buzunare) batoane energizante, batoane de cereale, alune,etc.
Masa principala o luam seara. Faceam cate o supa si obligatoriu paste (pentru ca imi plac si contin multi carbohidrati, de care ai sigur nevoie). Am mai luat miere, in general lucruri ce contin multe calorii (si asta pentru ca mi-am propus sa trag in medie cate 10 ore pe zi minimum). Cu igiena personala,e ok. Poti sa te speli in fiecare zi/ seara si sa iei camasa noua asta daca mai ai pofta dupa 10-11 ore de tras, dar in ceea ce ma priveste m-am rezumat la strictul necesar. Mi-am mai ‘compus’ o trusa de prim-ajutor, incluzand ceva pansamente, dezinfectante, ceva de diaree, durere, febra….si impotriva insectelor……plasa pt insecte(care nu am folosit-o) precum si o rola de power tape si ceva lipici-pentru reparat caiacul la nevoie… si multe banane etanse, de litraje diferite….
Si nu uitati sa treceti pe la ARBDD, in Tulcea, pentru permisul de acces in rezervatie, se elibereaza pe o zi,o saptamana,un an (pe o saptamana 15 lei ).Dar cum vorba multa……..mai bine in cateva imagini traseul,pe care l-am facut-ori pe care l-ati putea face si voi (sau l-ati facut).
In parcare unde mi-am lasat masina am inceput sa fac bagajele. Si am incarcat totul intr-un caiac recreational Quest 9.5 (e drept ca cu apa si mancarea am exagerat un picut, dar mi-am zis ca daca tot cara caiacul…)

Bagaje de tura..

Apoi l-am tarat pana la apa (caci pe carucior nu l-am putut pune…cand m-am pus in el, chiar eram curios daca va pluti (32l era doar apa):

De pornit, am pornit deja destul de tarziu, ori fiind inceputul lui octombrie deja la ora 19 era intuneric:

Am vaslit si pe intuneric ceva vreme in fiecare zi pentru a avansa……

Trebuie sa specific ca in ciuda faptului ca de regula dorm foarte bine oriunde, in tura aceasta nu am prea reusit. In prima noapte am prins o etapa de vanatoare de noapte, si uite-asa, pe cand s-adorm, cand un foc de arma, cand un urlat de lup, cand un guitat de porc, si sunetele veneau din diferite directii, dar noaptea a trecut…

Ziua a doua am pornit spre Uzlina-Isac-Perivolovca si am avut ce vedea…

Scoici!

Cand umbli noaptea ai sanse sa vezi si ce ziua nu… cainii enoti traiesc doar in Delta la noi.

De dormit am ales sa dorm undeva in capatul canalului Perivolovca. Ideea era buna, doar ca….nici nu am apucat sa adorm bine, ca iar se auzi ceva….parca ardea ceva……chiar ca ardea! Cumva cineva a reusit sa aprinda stuful de pe Taranova. Si cum focul tot crestea, am gandit eu ca poate mai potrivit ar fi sa o tai de-acolo, inainte ca focul sa treaca canalul. Poate trecea, poate nu… Asa ca mai bine am impachetat si am luat-o la sanatoasa, asta undeva pe la miezul noptii. Pe bratul principal, am intalnit un domn, din Bucuresti, era la pescuit cu o barca mai mare, sunase deja la 112. Am povestit cu el o vreme, apoi am luat-o in jos usor, pana ce am gasit un loc numai bun de dormit. Si ca lemnul am adormit.In ziua urmatoare urma sa ies in mare, asa ca urma o zi deosebita. Traseul nu inceta sa ma farmece:

Am intalnit si un vas al marinei militare, tocmai tratau cu un pescar local:

Lucru interesant, pe tot parcursul Deltei poti intalni observatoare de pasari, insa atentie, se poate urca pana la ultimul nivel insa nu intrati pana ce nu va asigurati ca nu sunt cuiburi de viespi, si de regula sunt.

Apoi a urmat Sf. Gheorghe si iesirea in mare. Inainte de Sf. Gheorghe, m-am schimbat in neopren, apoi am trecut pe langa oras cat mai discret. Ma gandeam eu ca nu trebuie sa atrag atentia in mod deosebit, fiind singur..Mi-am dorit sa vad pelicani si spre marea mea bucurie, 5 ma ‘asteptau’ in largul marii, pe-nserat…

Si-uite asa,am luat-o-n jos pe mare. Zone superbe, neumblate. Plaja neatinsa, doar salbaticie. La un moment dat am zarit un palc de copacei, si mi-am zis ca aici chiar ca somnul va fi dulce. Am tras la mal, am pus hamacul, am mancat si …la somn…..au trecut pe langa mine vulpi, un neam de iepure mic, ce sa mai, eram singur si admiram spectacolul naturii, pe un ecran panoramic, stand in randul intai…..luna era aproape plina…si somnul,dulce somn……asta o vreme……ca iar se auzi ceva!

Deschid ochii, trag folia si ma uit……ce sa vad….un taur singuratic, isi freca spinarea de copacei, singurii care erau pe aici, si unde intamplator si eu ma aflam.

Acu ce sa fac……sa sar cu padela si frontala la el? Da, poate se sperie si fuge…dar daca totusi nu? Aici nu prea am unde fugi, nici unde ma ascunde, si in plus din cate locuri am mai fost, nici in crestele muntilor nu m-am simtit atat de izolat. De aici DOAR pe apa poti pleca, daca marea te lasa…Dar mi-a venit o idee. Mi-am pus castile, si am dat drumul la radio…asa am putut adormi. Macar nu-i auzeam respiratia si pasii pe langa mine, chit ca si dimineata tot aici a fost. Am incercat sa-l ignor, impachetand in timp ce ceata se ridica usor,si spectacolul continua….

La fel cum si pe vremuri unii cautau diferite pasaje, precum celebrul pasaj de nord-vest, stiam si eu de un pasaj pe care l-am cautat si gasit, apoi traversat, tragand din greu caiacul pe uscat, si prin balti…..de altfel, pe intreg parcursul turei,aveam fixate obiective, iar cand le atingeam, sarbatoream, rasplatindu-ma cu cate-o ciocolata. Locuri anume in Romania, de-o frumusete aparte, si foarte multe lucruri pe care nu am reusit sa le pozez…Stiam de epava unui remorcher pe care am dorit sa o vad..

Vantul s-a pornit, marea s-a montat, asa ca am renuntat la pozat (nu tineam mortis sa fac baie- mai ales la cat de incarcat eram). Ca sa evit zona unde valurile faceau creasta mare si se spargeau, am intrat mai in larg. Kilometri intregi de plaja alba, cu copaci pana la mal, apoi kilometri intregi unde stuful intra pana in mare – unde nu prea ai optiuni de a iesi –(nu ai unde- e o zona strict protejata) -trebuie sa o depasesti, am vazut vidra de mare pe langa mine……

Scopul meu era sa ajung pana la Portita. A fost o zi petrecuta in caiac fara sa ies din el. Undeva dupa-masa, am zarit un stalp, far.Am zis ca e farul de la Portita asa ca trag tare pana acolo, apoi ma odihnesc.Si cu vantul din fata, si valurile mari….m-a rupt. Cu cat ma apropiam mai mult de ‘far’ imi parea ca nu prea seamana cu ce vroiam eu…Nu, nu era farul….era un pilon de securizare a frontierei, radar,etc, cum e unul si la Sf. Gheorghe.Eram tare dezamagit cand am realizat cat am parcurs din traseu…Realizam ca urmatoarele doua zile nu-mi sunt de ajuns in ritmul acesta sa ajung la intalnirea cu Dragos si ceilalti. Si chiar ca am tras…

Trag la mal, si caut alternative, mi-am zis….. De fapt ajunsesem doar la Perisor. Era o constructie aproape finalizata, ceva privat. Am gasit si un canal in spate-canalul Perisor. Apoi, am zarit un om. Merg sa dau si eu buna seara, dar padela n-o las din mana. Eram sa zicem rezervat….Era, sa-i zicem un pescar local, care m-a invitat la el in rulota, care era usor mai pitita. M-a si ajutat sa duc caiacul acolo…..mai incolo mai erau si altii….Parea prietenos. De ceilalti nu stiu. M-a invitat sa dorm la el, chiar mi-a pus o rulota la dispozitie, care cica era libera pentru moment. Apoi mi-a povestit despre cum se mai dau ‘gauri’ pe la dansii, cum isi rezolva intre domniile lor neajunsurile, etc. Cica multi au “facultatea” facuta, unii ani mai multi, altii mai putini…cum lucreaza cu ‘sculele’ etc. Si m-a asigurat ca acolo nu este semnal…

In larg se vede platforma petroliera, cica la vreo 25km de tarm…Ei bine, am urcat pe o ghereta, de unde chipurile cu toate ca nu era semnal, l-am asigurat ca am prins o liniuta si am reusit sa trimit un mesaj prietenilor, cu locul unde ma aflu exact, in compania cui, cu toate detaliile’ asta ma gandeam ca nu carecumva sa-i vina vreo idee, eu fiiind singur. Apoi i-am explicat cat sunt de obosit si ca m-as culca, iar din caiac nu am scos nimic. De fapt nici macar fusta nu am dat-o jos de pe caiac, pentru a nu se vedea ce e inauntru. Toata noaptea vantul a batut, iar eu, dormind iepureste, tresaream la orice zgomot, si verificam caiacul, ca nu carecumva sa……Dimineata urmatoare am facut doua trei poze pe acolo, fara sa fiu vazut, caci nu le prea plac aparatele de pozat, dupa care am plecat politicos, luandu-mi la revedere. Acel domn a fost chiar de treaba, dar nu aveam de unde stii. M-a condus la un debarcader, cum ii spunea el, Debarcaderul Braconierilor…..

Din clipa in care am ajuns pe apa, m-am simtit usurat si am cam taiat-o de pe acolo. Pe mal am mai intalnit cativa,cu tot felul de fete, dar eu plecam deja…..

Am pornit spre lacul Dranov,urmand sa prind canalul de centura care urma sa ma scoata pe langa lacul Razelm, undeva intre Plopul si Sarinasuf. Multe canale colmatate, la un moment dat chiar credeam ca voi dormi o noapte in caiac, nereusind sa ies intr-o zi, dar am reusit pana seara. Pe unul din canale aveam 5 gaste salbatice in fata, la cativa metri, si am mers impreuna asa cativa km. Canalele sunt drepte si lungi, chiar as zice foarte lungi, la un moment dat pierzi notiunea de distanta, nemaistiind cat ai mers si cat ti-a mai ramas. Intalnesti uneori lipoveni, oameni destul de dubiosi se zice, ca le cam plac lucrurile ce le gasesc si le pastreaza…

La un moment dat am dat nas in nas cu unul ce impingea barca cu un par. L-am intrebat politicos daca i s-a stricat motorul..a sarit la mine, apoi tot asa de repede s-a facut nevazut pe un canal…De fapt bracona si nu vroia sa fie auzit, iar cu caiacul apari in liniste,si-i iei prin surprindere.

De ajuns, seara am ajuns undeva pe un canal ce se infunda, sa ies la mal. Era acolo o casuta, o Dacie veche, o barca si un om. Unde e o masina, e si un drum. Asa ca am decis sa ies, chit ca nu stiam la ce sa ma astept de la omul respectiv. Cu atata echipament ma simteam vulnerabil pe uscat, dar asta e, trebuia sa ies…Am dat buna seara, a incercat sa ma ajute, dar am refuzat, asigurandu-l ca vine cineva dupa mine…Si punand caiacul pe carucior, din padela am facut o oiste, iar cu o chinga am pus-o dupa umar.

Dupa 2 km am iesit la asfalt. Cum nu aveam chef sa ma arat prin sate noaptea, am decis sa o iau pe un camp, peste un deal ce ma scotea direct in Mahmudia si la masina. Au fost vreo 12km de mers iar la 1 dimineata am ajuns. Am trezit gazdele si am scos masina.

Da, am invatat cate ceva si anul acesta: ca indiferent ce caiac ai avea, daca vrei sa faci un traseu,se poate.

La anul sper sa pot merge iarasi, acum cunosc clar cum stau lucrurile, insa nu singur, ci cu Oana, Dragos si cine-o mai pofti…….
Si voi incerca sa merg cu un caiac mai lung si o padela mai iute…”

Text si poze: Robert Gergely

30Jun

Crna Gora vazuta din caiac

Postat de Oana | Categorii: In caiac prin Europa, Ture pe whitewater

Împreună cu câţiva prieteni buni, cititori fideli ai acestui blog şi pasionaţi de caiac, am plecat peste ţari, păduri şi foarte foarte mulţi munţi departe-departe, nu chiar acasă la Împăratul Roşu, ci în Muntenegru, tot un tărâm de basm , dar ceva mai uşor de vizitat.

Raul Tara, culoarea incredibila e reala!

Singurul scop al vizitei noastre a fost să parcurgem canionul râului Tara, din Parcul Naţional Durmitor. Canionul Tarei este cel mai lung din Europa şi al doilea ca lungime din lume.- 82 kilometri lungime şi 1300 m adâncime. Este sit protejat Unesco, Parc Naţional şi cel mai important traseu de rafting din Muntenegru. citeste mai mult…

09Jun

Pe Raul Vaser, cu Mocanita si caiacul!

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater, Ture pe whitewater

Nu ştiu pe câţi am convins să viziteze Maramureşul, dar dacă vă nimeriţi prin zonă vă recomand din toată inima o excursie cu Mocăniţa, trenul cu aburi, pe Valea Vaserului.

Din Baia Mare până la Vişeul de Sus se face cam o oră jumătate pe drum, cu maşina. Trebuie pornit de dimineaţă, pentru că Mocăniţa pleacă la 9 fix. Pe noi ne-au chemat la 8 dimineaţa ca să fie timp suficient să ne încarce şi aranjeze caiacele în tren. Da, ne-am luat caiacele cu noi, în Mocăniţă !

Trebuie să spun că am fost foarte impresionată de organizarea şi de amabilitatea celor de la CFF Vişeu (Căile Ferate Forestiere). Obişnuiţi cu turişti cehi amatori de rafting sau caiac, nu s-au mirat şi nu s-au împotrivit deloc când au auzit de caiace, ba mai mult, ne-au dat sfaturi cum să abordăm râul şi care ar fi locurile mai periculoase de evitat.

Calea ferată merge exact pe lângă Vaser, deci cu puţin efort se poate studia tot traseul din tren. Noi am numărat 7 praguri – săritori, cu grade diferite de dificultate. Cum porneşti din Paltin, de la locul de picnic unde te lasă Mocăniţa, primele 3 praguri sunt cele mai grele – în astea am fost avertizaţi să nu sărim. Bineînţeles că am sărit ! A fost cea mai tare distracţie de pe tot traseul !

Oricum, dacă ajungeţi pe acolo, sfatul meu este să vă uitaţi bine înainte de săritură. Şi noi ne-am oprit, ne-am socotit şi am sărit pe rând, ca să fie timp şi de poze :)

Dupa primele două praguri urmează un copac care blochează tot curentul principal. Copacul se vede din tren, luaţi-vă punct de reper şi ieşiţi pe mal pentru că nu se poate trece, trebuie ocolit.
În rest – Vaserul curge frumos, sunt porţiuni de repezişuri, câţiva bolovani de ocolit, mici praguri de sărit. Aş spune gradul 1 , săritorile sunt discutie separată.

Noi am fost cu mai multe caiace – un BIC Ouassou, un Quest 9.5 şi un Edge 10.5, un Enduro 12, două caiace de whitewater Riot – Magnum şi Thunder. Nu a avut nimeni probleme pe traseu, deşi am avut începători în grup.Toată lumea a sărit pragurile, deci se poate.

I paddle like a girl..

Peisajul merită toată atenţia – sunt puţine locuri în ţară atât de împădurite , atât de verzi încât să nu te mai saturi să le priveşti. Păcat că Maramureşul e atât de departe..

Toată lumea ne-a primit cu bucurie – de la conductorul de tren bucuros să ducă caiacişti , la oamenii şi copiii din satul din vale, obişnuiţi să vadă străini cu bărci..

O porţiune un pic mai dificilă este chiar înainte de finalul traseului, un pic mai sus de gară. Multă atenţie şi nu uitaţi să zâmbiţi :)

Ar mai fi ceva de spus.. fetele se dau cu caiacul, dovadă prezentul blog. Dacă nu se dau, să ştiţi că Mocăniţa face pauză o oră şi jumătate în Paltin după care porneste încet înapoi la vale spre Gara Vişeul de Sus. Şi noi am fost aşteptaţi cu o mare surpriză – am primit cupe!