Evasion

Curs de sea kayaking pe Marea Ionica

Postat de  | Categorii: Cursuri caiac, In caiac prin Europa, Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Tocmai ne-am întors de la cel mai bun curs de sea kayaking și eskimo rolling, într-o locație de vis: Zakynthos, Marea Ionica, Grecia!
Powered by echipa Hibiscus Sport & friends:

Zakynthos sau Zante cum o alintă localnicii, este a treia insula ca mărime  și cea mai sudică dintre insulele Ionice. Și zic eu, cea mai frumoasă destinație de caiac din Marea Ionică!


Chiar dacă se spune că o poza face cât o mie de cuvinte, vă asigur că pozele nu arată nici 10% din frumusețea insulei Zakynthos.

 

citeste mai mult…

Despre prima editie BIC SUP One Design Challenge

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Stand Up Paddle -SUP

Săptămâna trecută vă invitam să luaţi parte la Regata Cupa CSS6 Bucureşti,  în cadrul căreia a avut loc şi prima ediţie a concursului de stand up paddling BIC SUP One Design Challenge .

Pentru cei care nu ştiu, BIC SUP ONE DESIGN Challenge reprezintă o serie de competiţii de Stand Up Paddle în care toţi concurentii se intrec pe acelasi model de placa (cursa „one design” sau „monotip”). Placa de SUP folosita este 12’6 ACE-TEC WING produsa de BIC SPORT, Franta, adica  exact placa despre care spuneam că a luat premiul „Outside Gear of the year”.

Obiectivul întrecerilor din seria BIC SUP One Design Challenge este de a oferi tuturor participanţilor, indiferent de nivelul de performanţă în SUP , o oportunitate interesanta şi atractivă de a participa într-o competiţie de stand up paddling. Site-ul internaţional www.bicsuponedesign.com afişează toate evenimentele care au loc anul acesta în lume, iar eu sunt foarte mândră că acum apare şi ţara noastră pe harta evenimentelor! A fost primul eveniment de acest tip organizat în Europa de Est!
citeste mai mult…

In caiac prin Delta Dunarii

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac

Guest post scris de Robert Gergely si Eliza Pop
Foto: Robert Gergely

Trecerea timpului a fost si va ramane un bun prilej de meditare si visare,mai cu seama in privinta lucrurilor care nu ne sunt tocmai la indemana.Ce motiv ai avea sa visezi la lucrurile care-ti sunt mereu aproape, caci inainte de a incepe sa visezi te si trezesti bucurandu-te din plin de ele. Si ce lucru ii lipseste oare, unui muntean, ramanandu-i timp pentru visare din belsug…? ei bine, in cazul meu sunt stuful, valurile, pelicanii si delfinii…. Si ai ragaz din plin ca sa visezi  cate un an de zile pan’ ajungi din nou a le vedea.

Si uite-asa mai visezi, mai povestesti si tu din vise, de te trezesti ca vor si altii a se baga in visul tau. E chiar molipsitor. Da, spre bucuria mea, a fost primul an in care m-am bucurat de toate acestea -inclusiv de visat – si nu singur. Doi buni prieteni de-ai mei, Eliza(Pop) si Totyi (Toth Zoltan) au decis a mi se alatura si ei. De fapt, nu-i chiar atat de usor ati alege tovarasii de drum intr-o astfel de calatorie.Cu ei  ma cunosc de mult, ambii venind din zona sportului si muntelui, nefiindu-le straina camparea in temiri ce conditii, igiena cum s-o putea, mancatul din ce-ti gatesti si efortul in masura in care se cere.

Ca sa fiu mai clar, si sa povestesc de tura pe care am facut-o in tovarasia lor, lucrurile au stat cam asa: am avut cateva ocazii cand ne-am intalnit sa vedem concret traseul, si detaliile acestuia.Mergand pentru a treia oara in zona,indraznesc a spune ca usor -usor incep a deslusi tainele locului…asa ca traseul l-au lasat in seama mea. Le-am aratat pe harta in detaliu drumul ce urma. Poate ca la scara hartii nu s-au uitat prea atent, dar l-au descoperit mai apoi. De campat, ne orientam la fata locului, improvizam din mers. De fapt, diferenta dintre o tura pe munte si una in Delta,e ca aici  nu umblii, ci doar glisezi pe apa. In rest, strategia si abordarea sunt aceleasi…

Cum am ales traseul? In mare, l-am repetat pe cel de anul trecut, deoarece contine cam tot ce gasesti in zona.Dunarea, brate secundare, canale, paduri, stufaris din belsug, ghioluri, mare, iar canale, canale colmatate…. De mers, am mers cu trei caiace, doua Riot Quest 9.5 si un Riot Evasion.  De restul echipamentului nu mai vorbesc, caci se cam stie de nevoi, insa as aminti ca la o tura in grup e bine sa mai fie o padela si o fusta de rezerva. citeste mai mult…

Pe Nera, unde mi-am pierdut padela...

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Şi-am aşteptat noi să vină primăvara, să se dezgheţe apele, să punem din nou caiacele în mişcare…
Şi-am aşteptat… Anul ăsta ca niciodată, zici că primăvara nu mai venea!
Pentru prima tură am ales o coborâre prin cheile Nerei, ştiam sigur că acolo se încălzeşte vremea mai repede, unde mai pui că debitul era garantat după topirea zăpezilor. citeste mai mult…

La defilare, în defileu

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater
Titlul nu-mi aparţine, dar mi s-a părut potrivit pentru tura pe care am făcut-o de Ziua Naţională în Defileul Dunării. Ca să fim corecţi până la capăt, tura a fost pe 2 şi 3 decembrie, de 1 decembrie ne-am distrat pe lungul drum de la Bucureşti până  în Cazane.
Spre deosebire de alte părţi din România, pentru plimbarea cu caiacul prin Cazanele Dunării, pe frontiera de stat , este nevoie de un aviz de la Poliţia de Frontieră. Pentru obţinerea avizului se trimite pe fax sau mail o cerere tip către Poliţia de Frontieră –pe site-ul lor găsiţi datele de contact ale fiecărui sector în parte. În cerere se specifică numele, CNP, tipul ambarcaţiunii şi locul unde vei fi cazat. Avizul se ridică de la Orşova şi e bine să-l ai la tine pe apă.

Pare complicat, dar nu e, iar peisajul din Cazane merită tot efortul: pereţi înalţi de stâncă, uneori acoperiţi de vegetaţie, Dunărea curgând uşor la vale, peisajul spectaculos care se schimbă constant, oferindu-ţi mereu o altă perspectivă, liniştea..Şi e o linişte pe apă câteodată! Noi am prins două zile cu o vreme extraordinar de frumoasă, soare, nici o adiere de vânt, o Dunăre oglindă.

Cabana Delfinul
Intrarea in Cazanele Mari
Am plecat spre Cazanele Mari chiar de la pensiunea unde ne-am cazat – Cabana Delfinul. Nu ne-am omorât cu vâslitul, mai mult am ieşit pe apă ca să facem mişcare, să ne bucurăm de soare şi de primele zile de iarnă. Am intrat în Cazanele Mari, am ajuns până la Peştera Ponicova în care am făcut şi nişte poze, a urmat o tură scurtă până mai jos de Peştera Veterani şi am luat-o înapoi in amonte.
 Pestera Ponicova
In Pestera Ponicova
La Grota Veterani

Nu am mers prea departe în prima zi, planul meu era să ne întoarcem şi să dormim în pensiune. Spun asta pentru că o parte din grup se pregătea pentru atracţia principală a turei  - dormitul în Peştera Veterani.

Prin Cazanele Mari

Nu ştiu ce-o fi cu băieţii aştia de-i atrage aşa de tare dormitul prin peşteri, o fi vreo reminescenţă din vremuri demult apuse, de pe vremea omului cavernelor. Cert e că ne-am întâlnit cu ei când ne pregăteam să ieşim din Cazane. Echipaţi până-n dinţi, cu căţel, cu purcel,  vâsleau să ajungă înainte de lăsarea întunericului la grotă.

Inapoi, spre pensiune
Noaptea in Veterani, prin 2008



Ce s-a întâmplat peste noapte nu ştiu, dar pentru cine e curios cum arată Peştera Veterani, uite aici nişte poze din anul în care am luat şi eu parte la minunata experienţă .
A doua zi am luat-o de la capăt, de data asta cu planuri ceva mai măreţe, să ajungem până în Cazanele Mici, în golful Mraconia, la statuia regelui Decebal. Zis şi făcut.
La intrare in Cazane

I-am recuperat pe băieţi de la grotă –păreau foarte veseli şi vioi – şi ne-am îndreptat spre golful Dubovei. Am traversat golful cât mai aproape de malul sârbesc, că aşa era mai scurt şi nu era nimeni să ne vadă, sau cel puţin aşa credeam noi.

Golful Dubova
Am ajuns în vizită la Marele Rege exact la fix, cu ultimele raze de soare. Era vreme frumoasă, dar şi când dispărea soarele se făcea frig tare şi mâinile îţi îngheţau instant pe padele!
In Golful Dubova, spre Cazanele Mici
Manastirea Mraconia
Bustul Lui Decebal
 Şi s-au dat iarna cu caiacul, şi-au supravieţuit şi au făcut poze să arate la prieteni: Ovidiu, Silviu, Bogdan, Florian, Dragoş şi subsemnata. S-au făcut în total vreo 26 de km, vâsliţi metru cu metru. Caiacele care “merg şi pe Dunăre” au fost: două pneumatice pline ochi de bagaje, un Edge 11 plin de lemne de foc, un Quest 9,5 cu număr de Polonia, un Evasion roşu dornic de aventură şi un Brittany înroşit de frig.
 
Mulţumiri speciale lui Bogdan pentru că a răspuns la invitaţie, ne-a făcut poze şi ne-a dat şi-un titlu la postare, ba a mai suportat şi s-asculte poveşti nesfârşite despre motanul meu părasit singur singurel patru zile în Bucureşti. Salutare, colega!

Insula Popina

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Lacul Razim este o destinaţie perfectă de week-end..Drumul spre Sarichioi  / Enisala (drumul de Tulcea) e incredibil de frumos, cred că e singura zonă din România unde am văzut agricultură ca la carte. Lanuri de cereale, dealuri peste dealuri, păduri şi din când un lan de maci ca să nu fie de deochi..Cred că lanul de maci e cel  mai profitabil, dar asta e altă discuţie

Pe Razim se poate înota – apa e mică aproape peste tot, adâncimea maximă e 4m. Apă curată, foarte caldă, păsări multe, linişte şi doi-trei turişti, de cele mai multe ori străini. Dacă aveţi boală pe felul în care te ajută francezii când eşti pierdut într-unul dintre oraşele lor, în Sarichioi vă puteţi lua revanşa. Cu puţin noroc găsiţi doi-trei francezi speriaţi de cât de departe au ajuns şi-i puteţi trimite să caute obiective turistice în orice direcţie, sigur vor face câţiva kilometri. citeste mai mult…

Tură pe râul Timiş, 65 km, România - Serbia

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater
La sfârşitul lunii august dl Dan Paici a organizat o frumoasă tură pe râul Timiş, pe traseul Şag (România) –Uzdin (Serbia). Au răspuns invitaţiei Bogdan din Timişoara, Aurel din Iaşi , Dragoş din Bucureşti şi subsemnata din Baia Mare. Fiecare regiune istorică a avut astfel un reprezentant (de seamă!), motiv de glume mai ales că mica noastră tură pe caiac a coincis cu Festivalul de Muzică şi Jocuri Româneşti din Voivodina.

Caiacisti pe raul Timis
Dl Paici, pregatit de sedinta foto
 
Cred că traseul poate fi parcurs cu orice fel de caiac sau alt gen de ambarcațiune. Râul Timiș este un râu liniștit cel puțin pe porțiunea pe unde am fost noi, relativ curat. Singura problemă cu Timişul este  că nu curge mai deloc, orice distanță se parcurge exclusiv prin efortul propriu. Iar dacă aveți norocul să bată vântul din față cum am pățit noi, mai bine trageți la mal și așteptați ca vântul să se oprească.
Bate vantuuuul…
Ma lupt cu vantul…
Am obosit, eu asa nu ma joc..
Nu am observat diferențe majore între Timişul nostru și cel sârbesc. Apa e la fel, pet-uri și alte urme de civilizație” există și la noi și la ei. La sârbi erau mai mulți pescari și de mai multe ori s-a întâmplat să prindă pește când treceam noi cu caiacele.
Raul Timis, Romania
Dl Paici
Aurel
Bogdan
 La noi încă se mai văd urmele de la inundațiile de acum câțiva ani și sacii de nisip folosiţi pentru consolidarea malurilor. Tot la noi continuă defrișările pe malul Timişului, la sârbi răul trece printr-o pădure mare, stufoasa, etc.
Oana, Brittany, Riot…
Caiacisti pe Raul Timis, Romania si vaci
Dragos si gastele
Pod peste Timis, Romania. Mi-a fost frica sa trec pe sub el
Pod in Serbia, tara lovita de razboi..
Nu am dormit în corturi, cum era planul inițial, am fost gazduiţi de o familie foarte amabilă din Uzdin. Românii din Voivodina vorbesc româneşte și deși s-au stabilit în Serbia cu peste 200 de ani în urmă, încă mai păstrează accentul satului de origine. Așa că într-un loc se vorbește ardelenește, într-altul moldovenește, de la casă la casă diferă accentul. 
Bogdan in Serbia, pe Timis
Aurel, in Serbia. Poze cu podu‘, nu ne mai saturam de el..
Eu! ! Poza cu steagul, de cand astept sa ma joc cu el!  doar ca tot il uit acasa..
 
Pescar pe Timis, Serbia
Școala din Uzdin este cu predare în limba română. Și bineînțeles că nu m-am putut abține să fac poze, așa am aflat care este cel mai lung cuvânt din limba română!

Poze din Scoala din Uzdin, Serbia

Festivalul de folclor la care am participat are loc în fiecare an în satele românești, iar o dată la 5 ani se ține în Uzdin. Cântece populare, dansuri româneşti, expoziție de costume populare românești..dacă nu ar fi trebuit să ne cumpărăm berea și pljeskavica prin semne n-am fi crezut că suntem în Serbia! 
În încheiere, ce să spun.. ne-am dat, ne-am distrat, am râs, am padelat 65 km, a fost frumos.

Mulțumiri dlui Paici pentru organizare și pentru răbdarea cu care m-a așteptat când eu visam pe râu cu ochii deschiși la elfi, hobiți, zâne, cireșari și altele..Mulțumiri dlui Tibi care ne-a așteptat și ne-a încurajat la fiecare pod. Mulțumesc lui Aurel care m-a ajutat cu caiacul când nu mai puteam să-l ridic de febră musculară. Mulțumesc lui Dragoș care a intrat în mâl până la genunchi pentru ca eu să nu- mi murdăresc scumpele picioare. Mulțumesc lui Bogdan care m-a susținut și cu care am râs o bună parte din drum. Şi lui Daniel, coleg de ASE, care ne-a primit în casa lui. Ne vedem pe apă!

Caiacisti pe Timis, Serbia

Oi si gaste la sarbi
Cu caiacele pe raul Timis, Serbia
Bogdan, la final de tura
Dragos, la final..
Caiacele noastre, la sfarsit
Poza de grup. Salutari de pe Timis!

Lacul Poiana Uzului

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater
Lacul Poiana Uzului se află lângă localitatea Dărmăneşti , judeţul Bacău. Este situat intre Munţii Nemira şi Ciuc, are lungimea de aproximativ 5 km şi lăţimea de 1.2 km şi este perfect pentru o ieşire la sfârşit de săptămână cu caiacul.

Noi am fost cu caiacele în week-endul trecut, cu gândul să admirăm culorile toamnei.

Zona este sub protecţie sanitară strictă, dar dincolo de legi şi regulamente este foarte bine păzită de drumul de acces accidentat şi ceva mai  dificil de parcurs.

Trei caiacisti, trei caiace, trei producatori : Bilbao (Bic Sport), Evasion (Riot), Wind 535 (Tahe Marine)

Avem voie pe lacul asta?
(Da, avem voie pe lac cu caiacele, caiacele nu poluează, propulsarea se face cu padelă, nu cu motor.Este interzis scăldatul.Nu cred că este permis campatul.De pescuit nu ştiu, dar erau mulţi pescari şi judecând după numărul lor cred că se şi prinde ceva).

Me & my Brittany

Noi am intrat cu caiacele pe la coada lacului, unde malul este cel mai accesibil.

Lacul Poiana Uzului, toamna

Din punctul meu de vedere, nu pot decât să mă bucur că drumul nu era asfaltat. Am avut norocul să găsim un lac curat, nepoluat, cu malurile îmbrăcate în iarbă, nu gunoaie. Pădurea arăta exact cum trebuie să arate o pădure : cu copaci, iarbă, fără pet-uri, doze de bere, gunoaie menajere şi alte grozăvii care le-am vazut prin pădurile noastre « aflate în circuitul turistic ».

Inspectie la baraj.. OK!
Şi încă o surpriză foarte plăcută : am mai întălnit un caiacist din Oneşti cu un sit on top Bilbao !
Caiacistul fara cap
Dragos, cred ca viseaza la Greenlandul lasat acasa..