Edge 11

Unde ajung doar caiacistii

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac

Sunt locuri în țara noastră care sunt accesibile doar cu barca sau caiacul, iar anumite peisaje ți se deschid și pot fi admirate doar de la nivelul apei. Cazanele Dunării se numără printre acestea. Te simți oarecum privilegiat pentru că poți vedea pereții de stâncă care străjuiesc Dunărea, și poți cuprinde cu privirea priveliști la care turistul obișnuit nu are acces. Pentru că oricât te-ai chinui de pe uscat, nu ai cum să vezi cum arată de fapt Cazanele Dunării.

citeste mai mult…

08May

Regata Internationala de caiac-canoe de pe Drina: 300 de km in caiac

Postat de Oana | Categorii: In caiac prin Europa, Romania vazuta din caiac

Despre regată, pe scurt:

Organizator: Asociaţia vâslaşilor sârbi la TID
3 râuri: Lim, Drina, Sava
3 ţări: Republica Srpska, Bosnia Herțegovina, Serbia
aproape 300 km în 7 etape
7 locuri de campare
110 de participanți din 8 țări, dintre care 9 participanți de naționalitate română.
taxă de participare (România): 10 euro
dificultate: medie, nerecomandat începătorilor

Prima oară când am auzit despre regata de pe Drina a fost anul trecut, de la Bogdan din Timişoara. După articolul și pozele trimise de Bogdan anul trecut, decizia de a participa anul acesta la regată era ca și luată.

Drina se formează la confluența râului Tara cu Piva și este cel mai mare râu carstic din Alpii Dinarici. Curge prin Bosnia Herțegovina pe parcursul a 346 km , dintre care 206 km formează chiar granița dintre Bosnia si Serbia. Drina se varsă în Sava, care face parte din bazinul hidrografic al Dunării. Datorită dimensiunii si frumuseții sale (ape de culoare smarald, chei sălbatice, ape repezi) este principala atracție de caiac și rafting din Balcani.

citeste mai mult…

03Apr

Hai Buzau, Buzau!

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Pun pariu că pentru majoritatea celor care au un caiac și se dau week-end de week-end, râul Buzău înseamnă rafting, whitewater de gradul 2-3 și alte chestii ”extreme”.
Cine își poate imagina un Buzău mare, curgând domol la vale, printre păduri de mesteceni?

citeste mai mult…

10Apr

Pe Nera, unde mi-am pierdut padela...

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Şi-am aşteptat noi să vină primăvara, să se dezgheţe apele, să punem din nou caiacele în mişcare…
Şi-am aşteptat… Anul ăsta ca niciodată, zici că primăvara nu mai venea!
Pentru prima tură am ales o coborâre prin cheile Nerei, ştiam sigur că acolo se încălzeşte vremea mai repede, unde mai pui că debitul era garantat după topirea zăpezilor. citeste mai mult…

08Dec

La defilare, în defileu

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Titlul nu-mi aparţine, dar mi s-a părut potrivit pentru tura pe care am făcut-o de Ziua Naţională în Defileul Dunării. Ca să fim corecţi până la capăt, tura a fost pe 2 şi 3 decembrie, de 1 decembrie ne-am distrat pe lungul drum de la Bucureşti până în Cazane.

Spre deosebire de alte părţi din România, pentru plimbarea cu caiacul prin Cazanele Dunării, pe frontiera de stat , este nevoie de un aviz de la Poliţia de Frontieră. Pentru obţinerea avizului se trimite pe fax sau mail o cerere tip către Poliţia de Frontieră –pe site-ul lor găsiţi datele de contact ale fiecărui sector în parte. În cerere se specifică numele, CNP, tipul ambarcaţiunii şi locul unde vei fi cazat. Avizul se ridică de la Orşova şi e bine să-l ai la tine pe apă.

Pare complicat, dar nu e, iar peisajul din Cazane merită tot efortul: pereţi înalţi de stâncă, uneori acoperiţi de vegetaţie, Dunărea curgând uşor la vale, peisajul spectaculos care se schimbă constant, oferindu-ţi mereu o altă perspectivă, liniştea..Şi e o linişte pe apă câteodată! Noi am prins două zile cu o vreme extraordinar de frumoasă, soare, nici o adiere de vânt, o Dunăre oglindă.

Cabana Delfinul

Intrarea in Cazanele Mari

Am plecat spre Cazanele Mari chiar de la pensiunea unde ne-am cazat – Cabana Delfinul. Nu ne-am omorât cu vâslitul, mai mult am ieşit pe apă ca să facem mişcare, să ne bucurăm de soare şi de primele zile de iarnă. Am intrat în Cazanele Mari, am ajuns până la Peştera Ponicova în care am făcut şi nişte poze, a urmat o tură scurtă până mai jos de Peştera Veterani şi am luat-o înapoi in amonte.

Pestera Ponicova

In Pestera Ponicova

La Grota Veterani

Nu am mers prea departe în prima zi, planul meu era să ne întoarcem şi să dormim în pensiune. Spun asta pentru că o parte din grup se pregătea pentru atracţia principală a turei - dormitul în Peştera Veterani.

Prin Cazanele Mari

Nu ştiu ce-o fi cu băieţii aştia de-i atrage aşa de tare dormitul prin peşteri, o fi vreo reminescenţă din vremuri demult apuse, de pe vremea omului cavernelor. Cert e că ne-am întâlnit cu ei când ne pregăteam să ieşim din Cazane. Echipaţi până-n dinţi, cu căţel, cu purcel, vâsleau să ajungă înainte de lăsarea întunericului la grotă.

Inapoi, spre pensiune

Noaptea in Veterani, prin 2008

Ce s-a întâmplat peste noapte nu ştiu, dar pentru cine e curios cum arată Peştera Veterani, uite aici nişte poze din anul în care am luat şi eu parte la minunata experienţă .

A doua zi am luat-o de la capăt, de data asta cu planuri ceva mai măreţe, să ajungem până în Cazanele Mici, în golful Mraconia, la statuia regelui Decebal. Zis şi făcut.

La intrare in Cazane

I-am recuperat pe băieţi de la grotă –păreau foarte veseli şi vioi – şi ne-am îndreptat spre golful Dubovei. Am traversat golful cât mai aproape de malul sârbesc, că aşa era mai scurt şi nu era nimeni să ne vadă, sau cel puţin aşa credeam noi.

Golful Dubova

Am ajuns în vizită la Marele Rege exact la fix, cu ultimele raze de soare. Era vreme frumoasă, dar şi când dispărea soarele se făcea frig tare şi mâinile îţi îngheţau instant pe padele!

In Golful Dubova, spre Cazanele Mici

Manastirea Mraconia

Bustul Lui Decebal

Şi s-au dat iarna cu caiacul, şi-au supravieţuit şi au făcut poze să arate la prieteni: Ovidiu, Silviu, Bogdan, Florian, Dragoş şi subsemnata. S-au făcut în total vreo 26 de km, vâsliţi metru cu metru. Caiacele care “merg şi pe Dunăre” au fost: două pneumatice pline ochi de bagaje, un Edge 11 plin de lemne de foc, un Quest 9,5 cu număr de Polonia, un Evasion roşu dornic de aventură şi un Brittany înroşit de frig.

Mulţumiri speciale lui Bogdan pentru că a răspuns la invitaţie, ne-a făcut poze şi ne-a dat şi-un titlu la postare, ba a mai suportat şi s-asculte poveşti nesfârşite despre motanul meu părasit singur singurel patru zile în Bucureşti. Salutare, colega!

30Aug

Caiac în Muntenegru, 3 zile pe Râul Tara

Postat de Oana | Categorii: In caiac prin Europa, Ture pe whitewater

Dupa tura de la sfarşitul lunii iunie de pe râul Tara, Muntenegru (detalii aici), singurul subiect de discuţie, care revenea obsedant era Tara..ce frumoasă este apa, ce incredibil peisajul , ce cascade extraordinare am văzut, pe ce valuri uriaşe ne-am dat…

Nici eu nici prietenii mei nu ne extaziem foarte uşor, dar din câte locuri am vizitat prin lumea astea şi nu sunt puţine, canionul Tarei are o frumuseţe aparte, ruptă parcă din altă lume.

Aşa că la început a fost o glumă – poate ne întoarcem acolo, apoi o vorbă aruncată – ce-ar fi dacă.. ? şi până la urmă o hotărâre – hai să mai mergem o dată, să terminăm traseul (în iunie ne-am oprit în Bosnia), să ne jucăm în cascadă, să ne filmăm (că s-a termint bateria data trecută), să facem rolling, să mâncăm miel (pe care doar l-am văzut în iunie, nu şi gustat şi ce mai miel era !)..

Şi ne-am strâns o gaşcă mai mică, fiecare cu motivele lui – râul, cascada, mielul, rock n’roll-ul…şi ne-am dus ! 14 ore de condus, acelaşi drum care nu se mai termina şi în sfarsşt am ajuns la Eko Oaza. Mai trebuie să spun că gazdele de la camping au facut ochii mari la noi ce surpriză ! după care ne-au pupat, ne-au imbrătişat, ce mai primire am avut ! Ca acasă !

De data acesta ne-am pregătit ceva mai mult pentru traseu. Conform planului trasat de Ministerul de Turism Muntenegrean, dacă vrei să te dai pe Tara cu caiacul trebuie să dormi neapărat într-unul dintre campingurile de pe traseu – Radovan Luka sau Brstanovica, în caz contrar mai plătesti o dată taxa de intrare în Parcul Naţional, taxa care nu e mică deloc -63 euro / caiacist.
Aşa că problema majoră de rezolvat a fost echipamentul de campat, hainele de schimb şi mâncarea pentru 3 zile de caiac.Toate trebuiau sa încapă în caiacele de whitewater, caiac care nu trebuia să fie prea greu, traseul se anunţa de grad 2-3- 3 plus.. citeste mai mult…

21Jul

Pe raul Buzau

Postat de Oana | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe whitewater

Şi am fost acum două săptămâni în week-end la Buzău.
Ne-am dat de la hidrocentrala din Nehoiu până la pod la Pătârlagele.
Despre traseu:

-Am intrat exact pe la hidrocentrală, pe nişte dale de beton, care nu mi-au plăcut deloc. Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie nu-mi place să-mi zgârii caiacul inutil

- Dificultate : grad 2 cu 3, nu este un traseu pentru începători. Unele secţiuni necesită o tehnică destul de bună în ocolirea obstacolelor şi intrarea în eddy, plus un control bun al caiacului în valuri şi sărituri peste diverse praguri şi bolovani care nu se văd din cauza culorii apei

- Cel mai ciudat mi s-a părut locul în care râul Buzău se bifurcă stânga-dreapta şi trebuie sa alegi la ghici traseul corect. Exista unul singur, este cel din stânga, partea din dreapta a râului e blocată de stabilopozi, aruncaţi în râu alandala, cândva în secolul trecut. Nu ştiu cum e să treci cu caiacul prin şi pe sub stabilopozi, şi sper să nu aflu.
Filmuleţul de mai jos e chiar din locul respectiv, noi am avut marele noroc să mergem prin stânga. Multumiri lui Cristi care a fost primul şi a făcut alegerea corectă, spre stânga.
Nu vă închipuiţi că partea stângă e ceva uşurel, trebuie să te strecori pe lângă nişte dale de beton în care te aruncă curentul şi să-ţi ţii în acelaşi timp echilibrul pe un fel de trambulină care se formează peste un bolovan uriaş şi care are ca singur scop să te catapulteze în respectivele dale. Locul acesta nu se poate ocoli, nu se poate ieşi pe mal, curentul e prea puternic.

- Malurile Buzăului par decor de filme horror: păpuşi dezmembrate şi putrezite , pet-uri, sticle, capete de păpuşi, amestecuri greu de descris din lemne putrezite, apă, gunoaie menajere, etc..

- Noi ne-am dat cu caiace de whitewater : Thunder, Magnum si tura – Edge 11

Dacă râul ăsta era în Austria sau Slovenia, cel puţin 3 sate ar fi trăit din exploatarea lui turistică. Pensiuni, agenţii de rafting, magazine de articole de sportive, restaurante, camping-uri etc…cam ăsta e decorul obişnuit într-o ţară civilizată pe lângă un râu pe care se pot practica whitewater kayaking şi rafting.

La noi, câteva agenţii de rafting mai înviorează peisajul, dar mai sunt multe lucruri de făcut.

Oricum, nu o să înteleg niciodată pe cei care aruncă gunoaie în şi pe malul apei. Cred că ar merita ţinuti închişi, în soare, pe asfalt, fără pic de apă vreo 3 zile, ca să înveţe să aprecieze valoarea apei.

30Jun

Crna Gora vazuta din caiac

Postat de Oana | Categorii: In caiac prin Europa, Ture pe whitewater

Împreună cu câţiva prieteni buni, cititori fideli ai acestui blog şi pasionaţi de caiac, am plecat peste ţari, păduri şi foarte foarte mulţi munţi departe-departe, nu chiar acasă la Împăratul Roşu, ci în Muntenegru, tot un tărâm de basm , dar ceva mai uşor de vizitat.

Raul Tara, culoarea incredibila e reala!

Singurul scop al vizitei noastre a fost să parcurgem canionul râului Tara, din Parcul Naţional Durmitor. Canionul Tarei este cel mai lung din Europa şi al doilea ca lungime din lume.- 82 kilometri lungime şi 1300 m adâncime. Este sit protejat Unesco, Parc Naţional şi cel mai important traseu de rafting din Muntenegru. citeste mai mult…