Monthly Archives

Pe Soca, la Mecca caiaciştilor..

Postat de  | Categorii: In caiac prin Europa, Ture pe whitewater

Sau despre cum ne-am dat cu caiacul prin cimitir şi ne-a plăcut

Soca izvorăşte din Alpii Iulieni, în nordul Sloveniei şi se varsă în Marea Adriatică. Se spune că este printre puţinele râuri din lume care au culoarea verde -smarald până la vărsare, şi eu am avut norocul să văd 3 dintre ele anul acesta !
Completaţi imaginea cu nişte munţi semeţi cu creste stâncoase şi daca tot nu reuşiti să vă imaginaţi cum arată peisajul, amintiţi-vă de basmele copilăriei –da, Cronicile din Narnia s-au filmat aici !!

Soca este o adevărată Mecca a caiaciştilor. Este demn de toată lauda efortul Sloveniei de a susţine turismul bazat pe caiac şi rafting –la toate intrările-ieşirile din râu sunt parcări amenajate, toalete ecologice (curate !), panouri de informare, hărţi ale râului, etc..

Râul are secţiuni de grad 1, 2, 3 ,4, 5 pana la 6  incluisv, un traseu de slalom amenajat şi pe care s-au desfăşurat diverse Cupe Mondiale, iar cele mai solicitante porţiuni au şi « siphon » în titlu. Ştiu sigur că mama nu citeşte blogul meu, aşa că o să explic.. Sifonul este o formaţiune foarte periculoasă  pe râu unde apa a săpat adânc sub stâncă şi formează curenţi puternci la luciul apei, acoperiţi de regulă de multă spumă– să spunem că dacă ai ghinionul să ajungi în aşa ceva toate rudele tale îşi vor îmbrăca hainele negre. Nu există scăpare, metodă de salvare, doar recuperare. În 2011 au fost 11 victime pe Soca, dar sunt informaţii pe care le puteţi afla doar de la localnici, pentru că se evită pe cât posibil publicarea ştirilor care ar speria turiştii. Ei nu au ProTV..

Pentru accesul în râu e nevoie de un permis  - se poate lua pe o zi (2,5 euro), o săptămână (10 euro) sau o lună (30 euro). Preţurile sunt doar pentru caiac whitewater,  pentru alte ambarcaţiuni variază. Se cumpără de la InfoTurist, unde primiţi şi o hartă a râului. Sfatul meu este să vă uitaţi bine prin InfoTurist – aici sunt postate anunţurile de avertisment, cele cu « sifon » în titlu, şi este precizată şi locaţia, cu poză.

Prima zi, în parcare la Cezsoca, mi-aduc aminte ce bucuroşi eram în timp ce ne echipam : mergem să ne dăm, mergem să ne dăm !! Florin ţopăia fericit în jurul caiacului nou -nouţ, un Riot Magnum 80 – şi nu se putea hotărî ce să facă mai repede – poze pentru posteritate sau să-l regleze pentru drum ? da când plecăm ??

De la Cezsoca la Boka este o secţiune de grad 1-2, cu câteva repezişuri. Am profitat ca să ne intrăm în formă, că de pe Tara nu am mai avut timp de padele nici unul. Este o porţiune foarte bună pentru exersat intrarea şi ieşirea corectă din eddy, plecarea în curentul principal, traversarea curentului de pe o parte pe alta a răului, urcarea în curent . Ne-am jucat mult şi bine, am făcut şi baie şi febră musculară.


La Boka am avut primul şoc cultural –sub pod este construită o toaletă cu apă caldă, cu cabine de schimb pentru turiştii pasionaţi de rafting şi kayaking !
 

De la Boka la Srepenica 1, traseul este de grad 1-2, cu cateva repezişuri. Peisajul e foarte frumos, deschis, se văd în permanenţă munţii şi câteva creste. Ne-am oprit la un rapid cu valuri de aproape 1m ca să ne jucăm şi să exersăm traversarea în curent şi abordarea în unghiul perfect.

Mecca caiacistilor

De la Srepenica 1 la Srepenica 2 lucrurile se mai complica, traseul e de grad 2-3, cu cateva obstacole –bolovani, stânci de ocolit. Traseul perfect pentru antrenament slalom !. Există şi câteva repezişuri, dar nivelul apei nu era atât de ridicat încât să pună probleme. E nevoie însă de o tehnică bună pentru că pe alocuri curentul principal trece printre bolovani uriaşi care trebuie ocoliţi din scurt şi cu multă , multă atenţie.

Cu Ovidiu, in pauza de lucru :)
La Srepenica 2 este cea mai grea ieşire din traseu –un munte greu de urcat cu caiacul în spate până la drum ! Nu mă laud, că n-am urcat eu caiacul,,,, m-au ajutat băieţii,  există multe avantaje când eşti singura fată din grup !
Srepenica 2 este punctul unde se separă începătorii de cei avansaţi..ce urmează e foarte greu, traseu de grad 3+  cu 4, nu degeaba se cheamă « cimitirul ». Nu continuă decât cei buni, sau cum zice tata « cine ştie ». Doamne cât îi invidiam pe meseriaşii care mergeau mai departe !! Cum ne mai uitam după ei ! Singura bucurie era că majoritatea erau pe caiace Riot..Şi aş zice eu că există un fel de « frăţie » între posesorii de Riot, ne salutăm, ne zâmbim, clar că suntem buni, doar avem cele mai bune caiace din lume !

Aglomeratie in trafic, asteptam sa se elibereze cursul apei…

Contempland intrarea in cimitir…

Dar n-am rămas doar cu invidia şi privitul, după 2 zile de antrenament pe râu, am pornit şi noi prin « cimitir », de la Srepenica 2 către Trnovo 1.Ce era în capul nostru nu ştiu..Intrarea în cimitir se face printre nişte bolovani împrăştiaţi pe toată albia râului, ca un pieptene uriaş.

Ne-am ales locul pe unde să trecem şi ne-am dus !! Mă tot gândeam după ce am trecut de prima săritură că gata, asta a fost, am trecut de « point of no return », acum trebuie să termin tot traseul..şi ce caut eu aici, prin cimitir??


Curentul e mult mai puternic, albia se ingustează pe alocuri din cauza bolovanilor uriaşi…unii aveau 3-4 m înălţime şi vreo 2 lăţime..nu era lucru de glumă, nu prea îţi venea să dai cu caiacul în ei..Multă concentrare, mişcări rapide stânga, dreapta, intrări în eddy să ne mai tragem sufletul din când în când.
 Îmi amintesc nişte lespezi peste care trecea apa şi se forma un fel de trambulină, nişte praguri pe care le-am sărit şi m-am echilibrat cu greu, cu multe manevre, dar n-am căzut !
Au mai fost nişte valuri uriaşe în succesiune, în timp ce ocoleam alte stânci..Le-am ocolit cu ochii închişi, nu că sunt eu foarte tare, dar aveam ochii plini de apă de la valuri şi mi-era frică să nu-mi pierd lentilele de contact…

Erau atât de multe pietre, stânci, bolovani uriaşi că de multe ori aveam senzaţia că râul dispare şi tot ce vedeam era o barieră de pietre. Era foarte dificil să-ti alegi linia din timp, aveam vizibilitate cam 10-15 m, deci am coborât practic din eddy în eddy..Iar eddy-urile..nu prea îşi meritau numele, numai apă liniştită nu era, câteodată aveam impresia că totul se învârte în toate directiile…
Andrenalină cât cuprinde..concentrare maximă, manevre precise , tehnică , viteză , decizii rapide..cam aşa aş descrie eu traseul.A fost cel mai greu şi tehnic traseu pe care l-am parcurs până acum, oficial recunoscut 3+ cu porţiuni de 4 !.Dar mi-a plăcut la nebunie şi l-aş repeta oricând ! Plus că n-am căzut deloc, deloc..Iar senzaţia de control al caiacului pe valuri, pe spumă, pe creste de apă e nemaipomenită. Fiecare metru pe care îl parcurgi pe un traseu de o asemenea dificultate este gândit, analizat, ales unghiul perfect şi forţa cu care trebuie să dai la padela.Nimic nu e la întâmplare, nimic nu e doar alunecare la vale, în fiecare moment trebuie să iei o decizie, într-o fracţiune de secundă…Extraordinar!
Dragos, in sfarsit se vede si el..


La Trnovo 1, cei mai multi caiacisti si rafteri pe metru patrat!
Ce am mai făcut pe Soca..Am mers în vizită la locul unde am învăţat pe propria piele ce înseamnă să nu prospectezi un râu şi să te dai la vale. Ce-a fost a fost, am învăţat multe de atunci (2008).
Şi câte mai urmează ! Pe 31 octombrie se închide sezonul pe Soca, dar mai este timp la anul !

Intrarea in canion, nu prea am amintiri placute de aici..

Pe scurt:

Distanţă:
1400 km Bucureşti –Bovec, 17 h de condus
950 km Baia Mare –Bovec, 12 h de condus
Unde am stat:
Bovec, cel mai frumos oraş, 50% populaţie caiacişti..3 magazine cu echipament, dar nu aveau mare lucru; nu sunt rea, la stocul de marfă chiar mă pricep :)
Există multe campinguri, pensiuni, hoteluri, noi am inchiriat un apartement 16 euro/pers /noapte


Bovec

Cheltuieli:
Permis kayaking : 10 euro / 7 zile
Bere : 2.5 euro (terasă), 1 euro (magazin)
Mâncare: 6 euro pizza, 8 euro friptura, 3.5 euro supa..la magazin era mai ieftin, dar cine mai era în stare să gătească?
Amintirile – de nepreţuit….!
Asigurare :
Nu ne-am făcut, dar o recomand cu căldură.Un umăr dislocat pe Soca costă cam 280 euro, spitalul cel mai apropiat e în Nova Gorica, 80 km. Punctul de prim ajutor e în Bovec, dar nu se descurcă cu chestii „grele”.
Cine s-a dat :
Ovidiu, Aurel, Florin, Dragoş, Oana, all powered by Riot Kayaks…












Votati poza lui Bogdan!

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater

Daca va place poza lui Bogdan, va rog votati-o! Bogdan are sansa sa castige o canotca , pe care o va dona unei fundatii.

Il cunosc pe Bogdan, ne-am dat impreuna de cateva ori (tura de pe Timis) si cu siguranta premiul va ajunge unde trebuie. Nu am eu cine stie ce influenta, dar orice vot conteaza, mai ales ca e pentru o cauza buna! Cu multumiri :)

Poza am facut-o undeva pe bratul Sfantu Gheorghe, nici nu mai stiu exact in care etapa. Cert este ca la un moment dat am vazut in jurul meu mai multe culori de caiace si mi-a venit ideea ca ar putea fi format un tricolor, mai ales ca eram in cadrul unui turneu international, cu participanti straini, si nu pierdeam nicio ocazie sa ne mandrim cu identitatea noastra nationala si cu insemnele nationale.

     Canotca oferita ca premiu nu reprezinta pentru mine un scop in sine, pur si simplu mie imi place poza si am vrut sa o promovez. Daca mai sunt si altii carora sa le placa, eu sunt cu atat mai multumit, inseamna ca nu am apasat degeaba pe declansatorul aparatului foto. Oricum, am trimis-o si la Costin Iatan, care a adoptat-o imediat ca fotografie in headerul site-ului tidromania.ro, unde a tronat la loc de cinste cateva zile. Acum nu mai este singura poza din header, se tot schimba cu mai multe poze, dar daca dai refresh sau schimbi sectiunile site-ului, o vei vedea.
     Nu am ce sa fac cu canotca, asa ca din start m-am gandit ce as face cu ea daca ar fi sa o castig. O prima varianta era sa o pun la bataie publica pe Bega, undeva la vreun ponton in Timisoara. Idee proasta, pentru ca in cateva zile ar ramane fara pagai, iar in maxim doua saptamani ar fi distrusa si ar ajunge lemn de foc. Asa ca am promis-o (pielea ursului din padure) unei fundatii care se ocupa cu turismul (motociclism enduro) si care are sediul pe malul lacului Trei Ape din apropierea Resitei. M-am gandit ca ar fi mai bine pazita si utilizata mai inteligent. Asta pentru ca un bun prieten, care ne organizeaza tuturor timisorenilor amatori de turism pe biciclete, niste iesiri superbe, pe trasee bine alese. Asa ca am postat poza din concurs pe un grup yahoo dedicat cicloturismului, iar dupa ce am anuntat public ca voi dona premiul, voturile au inceput sa curga :) Mai ales ca toata comunitatea il iubeste pe tipul caruia i-am promis donatia :)
    Asadar atasez poza, uite si linkul pe care se poate intra pentru a vota fotografia http://concurs-rowmania.adevarul.ro/detalii/212#top
Merci mult,

Bogdan”