Monthly Archives

Rolling în 4 cu Martini!

Postat de  | Categorii: Diverse, Test caiace si placi

Să înveţi să faci eskimo rolling e destul de greu şi e nevoie de multă perserverenţă ca să stăpâneşti tehnica la perfecţie.. Să-ţi iasă în doi pe un caiac tandem e deja performanţă. Am văzut o singură dată manevra executată în tandem şi părea extrem de dificl deorece cei doi caiacişti trebuie să se sincronizeze perfect pentru a-şi menţine echilibrul.

Mai luaţi în considerare că manevra nu reuşeşte cu orice tip de caiac, cu unele caiace nu iese nici dacă eşti expert în rolling…Dar în 4 oameni cu un caiac demontabil?

E posibil, cu Martini de la Point 65N Sweden !

Cu caiacul în zbor prin Paradisul Caiaciştilor

Postat de  | Categorii: In caiac prin Europa, Ture pe whitewater

Nu este un titlu metaforic, chiar am zburat cu caiacul!
Performanţa nemaivăzută şi nemaiauzită mi-a reuşit pe râul Salza, unde am sărbătorit 1 Mai împreuna cu câţiva prieteni din Austria. Sărbătorit este un fel de a spune..ne-am dat 3 zile încontinuu, cam 8-9 ore pe zi în fiecare zi!

Salza este un râu incredibil pentru kayaking, cu o apă transparentă, verde-smarald, cu porţiuni de grad 1, 2, 3 , 3 +. Noi ne-am dat pe tot traseul de grad 2 , iar în ultima zi am fost fericiţii care au promovat oficial la gradul 3 + şi am parcurs Paradisul, cum numesc caiaciştii partea aceea de râu.

Gradele nu au o nici o legătură cu descrierile care se practică pe site-urile sau forumurile româneşti, iar cei care s-au dat pe whitewater în afara ţării ştiu asta.

Forţa apei era atât de mare încât pe alocuri simţeam că-mi smulge pur şi simplu padela din mâini. Traseul pe fiecare bucăţică trebuia ales atent, porţiunile cu repezişuri (şi ce repezişuri –tunuri de apă mai bine spus) alternează cu praguri, unele mai grele decât altele, cu slalom printre bolovani , cu intrări rapide pe lângă pereţii de stâncă, etc.
O dimineata obisnuita pe Salza
Pauza de admirat culoarea apei :)
Iar valurile..de cele mai multe ori erau atât de mari, încât treceau peste noi. Pe o porţiune cu valuri de 1,5 -2 m caiacul meu Magnum a decolat pur şi simplu de pe o creastă de val.
Recunosc că pe moment am îngheţat, pentru că nu am mai păţit niciodată aşa ceva, după care m-am gândit că asta este, trebuie să mă concentrez ca să nu cad, nu era o porţiune plăcută de înotat. Am aterizat pe un alt val, am ieşit din curent în eddy ca să-mi trag sufletul şi ca să mă laud – Caiacul meu zboară!! Nu m-am putut lăuda prea mult pentru că şi Thunder-ul lui Dragoş a reacţionat la fel. Deci caiacele Riot zboară, dacă le dai apă suficientă :) , de preferinţă cu multă spumă .
In recunoastere..
Despre Paradis am auzit două zile la rând aceleaşi lucruri de la prietenii mei: e mai greu decât aici (noi eram pe 2 cu 3), sunt porţiuni cu slalom unde nu ai decât o opţiune de traseu, valurile sunt foarte mari, dacă cazi trebuie să înoţi foarte mult pentru că nu ai unde să ieşi pe mal, sunt pereţi drepţi. Suna perfect pentru caiac, nu degeaba i se spune Paradis :) Dar e greu de descris în cuvinte şi poze nu s-au putut face decât într-o pauză la o cataractă. Cei care se dau ştiu.
Toata lumea se da pe Salza
 Salza se îngustează, intră într-un mic canion, iar forţa apei aproape că se dublează din cauza îngustării albiei.

Pereţii sunt drepţi, tăioşi, cu stânci negre. Aceleaşi stânci negre căzute le vezi şi pe fundul apei şi din cauză că apa e transparentă senzaţia e incredibilă când treci pe deasupra uneia, parcă treci peste balene . Nu am mai trecut peste balene, dar aşa îmi imaginez eu că ar fi –vezi o pată neagră sub tine şi nu ştii dacă te înghite sau nu.Cred că apa avea în jur de  2-4 m adâncime.

Si cand ajunge langa noi tipam sa-l speriem! 
 Eddy-urile sunt puţine şi trebuie abordate destul de tehnic, asta dacă vrei să te opresti să-ti tragi sufletul  un minut şi să auzi poveşti de groază despre ce urmează. Valurile mi s-au părut uriaşe, treceau încontinuu peste mine, cred că aveau 2 m.
Ne-am oprit la o cataractă, să o studiem şi să ne alegem linia cea mai bună. Discuţia a fost cam aşa –„ în stânga nu e bine, e multă spumă şi te trage apa la fund, te prinde în maşina de spălat şi nu mai ieşi,  în dreapta nu e bine, sunt stânci şi te trag dedesubt; să fiţi atenţi şi nu uitaţi să zâmbiţi! A, şi dacă înotaţi, staţi pe centru, o să aveţi de înotat mult”

La cataracta. Sa nu uit sa zambesc, sa nu uit sa zambesc, sa nu uit sa..
Singura poza din paradis, dupa ce am scapat de greu..
Am trecut şi peste cataractă şi ca să nu uit să mă laud, am parcurs tot Paradisul fară să cad măcar o dată! Oficial am promovat la grad 3 +,  3+ adevărat! 
La final, se mai vad un pic peretii


În cifre, Salza a fost cam aşa: ne-am dat 3 zile, 8 ore pe apă, apa avea cam 4-5 grade, eu am căzut de fix 2 ori. Mai mergem, e Paradisul Caiaciştilor!

PS:  pozele sunt de acolo de unde s-au putut face, adică unde era mai uşor.În rest am ţinut mâinile pe padele, parcă erau de aur..

Iesirea din Paradis..

 

Cu caiacele pe Iza-n jos... spre buricul pământului !

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater
Cred că orice moroşan care trece Gutâiul este încercat de un sentiment de mare mândrie la vederea Maramureşului istoric. Porţi inalte de lemn sculptat, case tradiţionale din lemn de brad, copii, femei, bărbaţi în straie populare…Aşa ne-a întâmpinat pe noi Maramureşul a doua zi de Paşti, zi de mare sărbătoare când ne-am dus să ne dăm pe Iza în jos…

Am plecat de la Mănăstirea Bârsana, despre care am citit că a fost construită prin sec al XIV-lea de Dragoşesti, voievozi ai Maramureşului, nepoţi ai lui Dragoş Vodă şi ne-am dat până în Vadu Izei.

Iza e un râu foarte foarte frumos, cu o apă limpde în culori smarald cum am văzut doar în Slovenia sau Muntenegru. Apa este atât de limpede încât aproape în orice punct vezi fundul albiei.Cred că toţi am fost surprinşi, nu ne aşteptam nici unul ca apa Izei să fie ca cristalul.

Iza curge foarte linşitit şi poate fi parcursă cu orice tip de caiac. Nu sunt nici un fel de probleme pe traseu, poate doar alegerea locului de picnic din o mulţime de opţiuni care mai de care mai îmbietoare J.

La un moment dat am dat peste un mic prag, dar se poate sări uşor dacă îţi alegi corect traseul.

Unul dintre prietenii care ne-a însoţit în tură  m-a rugat să fiu atentă şi să scriu foarte foarte frumos despre Iza din Maramureşul lui şi al meu, aşa că m-am documentat puţin şi am găsit cea mai tare informaţie pe care pun pariu că nu o ştiu mulţi din ţară:


Maramureşul este centrul geografic al Europei, “buricul pamântului” ! Se află la egală distanţă de Munţii Ural, ţărmul Oceanului Atlantic , Peninsula Scandinavă şi Insula Creta.

La circa 20km de Sighetu Marmaţiei, oraşul de reşedinţă al Maramureşului istoric, există o bornă care marchează echidistaţa dintre coastele arctice ale Norvegiei, in nord, litoralul Cretei în sud, coasta irlandeză în vest, creştetele Munţilor Urali, în est.
Borna a fost fixată în acest loc de Societatea Geografică a Imperiului Austro-Ungar în secolul al XIX-lea !!  (din Maramureş, Ghid turistic”, Ed Ad Libri, 2006)

Deci, pe când o tură la buricul pământului, să facem poze cu borna? Cine vine ?

PS: O parte dintre poze au fost făcute de Robert Gergely, multumesc !

Cu caiacul în Cheile Lăpuşului – 51 km, ep. 2

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater, Ture pe whitewater

Tura din Cheile Lăpuşului cred că  a fost cea mai frumoasă şi spectaculoasă tură pe care am făcut-o în România, deşi un pic cam lungă pentru o singură zi -51 de km. Pe un caiac scurt de whitewater cum e Magnum-ul meu, 51 km e ceva!

Am plecat spre Cheile Lăpuşului în Vinerea Mare, de la podul Răzoare, lângă Târgu Lăpuş.Lăpuşul e foarte liniştit la Răzoare, curge frumos la vale fără să-ţi dea nici un indiciu despre ce te aşteaptă înainte.

Partea cea mai spectaculoasă a traseului este bineînţeles în Chei , între podurile de la Sălniţa şi  Codru Butesii.Aici  Lăpuşul are multe porţiuni de gradul 2 foarte bune pentru antrenament whitewater şi câteva scurte sectoare de grad 2-3.
De la Sălniţa în jos se succed rapid zone cu repezişuri, valuri mari, praguri, stânci şi bolovani mari .
Cel mai mult mi-au placut coturile pe care le face Lăpuşul, pentru că de regulă în aceste zone erau praguri  şi bolovanii cei mai mari pe care trebuia să îi ocoleşti rapid, trecând de cele mai multe ori prin valuri atât de mari încât ori treceau peste tine ori te loveau în faţă.
Au fost şi zone cu praguri în succesiune rapidă, suficient de apropiate încât dacă ratai unul,  pe urmatoarele le luai înot. Porţiuni întinse cu valuri mari, multe dintre ele treceau peste noi, mai ales la praguri.Au fost şi 2-3 sectoare cu slalom printre stânci care au necesitat manevre din scurt şi multă concentrare.
Am reuşit să facem mai multe filmuleţe, dar bineînteles că in portiunile cele mai spectaculoase şi mai grele toată lumea era ocupată cu padelele, şi mai putin cu aparatele foto.
Nu există localităţi mari în apropiere, aşa că am fost scutiţi de eternele gunoaie din râurile romăneşti. Se vedeau urme de la viituri prin copaci, diverse obiecte aruncate ici colo de forţa apei, suficiente cât să mai reducă din plictiseala pe zonele cu apă liniştită. În sectorul în care ne-am dat noi găseşti multe locuri de campat dacă vrei să împarţi tura în 2 zile.



Din câte ştiu eu, zona Cheilor Lăpuşului este inaccesibilă din drum, aşa că de la Sălniţa râul trebuie parcurs până cel puţin la Codru Butesii, nu există modalitate de ieşire din traseu. Noi nu am avut nici un fel de probleme – am fost cu caiace Riot Magnum şi Thunder de ww, şi câteva de tură –Quest 9.5, Edge 10.5 şi Robson Balboa. Durata turei a fost de 10 ore, din care 8 efectiv pe apa.
Comando-ul Castile Rosii

Pentru mai multe detalii despre traseu îmi puteţi scrie pe mail.

PS: O parte dintre poze au fost făcute de Robert Gergely, multumesc !