Monthly Archives

Râul, ramul , calul...

Postat de  | Categorii: Diverse, Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater, Ture pe whitewater
Sau despre cum era să mor pe răul Nera de trei ori într-o zi
şi ce am învaţat din asta
 Prima invatatura dupa ziua de cosmar pe care am trait-o acum doi ani a fost ca toti ne ducem intr-o buna zi, iar pana atunci mai trecem peste niste cumpene din cand cand, asta asa, de antrenament, ca sa fim pe faza tot timpul..Sau ce ti-e scris, in frunte ti-e pus..
Am vazut un film horror mai demult, cred ca se numea “The Ring”.
Una dintre faze era ca daca nu apareai clar in poza, urmau sa ti se intample numai lucruri nasoale….


 Primul care a participat la conspiratia impotriva mea a fost calul. Un cal alb frumos, de povesti, care pastea linistit pe malul Nerei, la Cantonul lui Damian, impreuna cu alti cai .Si care parea foarte dragut si prietenos in timp ce-si facea planul cum sa ma omoare.Cert este ca m-am trezit in toiul noptii, pe la doua dimineata, cu o lovitura strasnica in cap si una in gat, de parca cineva imi aruncase un bolovan in cap incercand in acelasi timp sa ma stranguleze.

 Nu pot descrie in cuvinte cat e de groaznic sa te trezesti noaptea in padure, in cort, in sacul de dormit , sa nu poti sa repiri, sa nu stii ce te-a lovit.
Nu era ursul venit sa ne manance, era calul care a trecut in galop peste cortul nostru, mai precis peste mine. Am avut un noroc extraodinar ca m-a calcat pe cap, si nu in dinti, in ochi sau alte locuri sensibile. Am avut noroc ca nu s-a impiedicat in cort si nu a cazut peste noi, pentru ca muream sigur.

A mai fost un lucru care m-a ajutat si pe care l-am invatat atunci : cat de important este echipamentul. Echipamentul bun, de calitate, iti poate salva viata. Ce m-a salvat pe mine a fost cortul, un cort alpin, cu bete de duraluminiu, un cort cehesc marca Rock Empire. Betele s-au indoit la unghi de 90 de grade sub forta si greutatea calului si au amortizat lovitura pe care am incasat-o in cap. S-a rupt doar folia din exterior, cea din interior a rezistat si astfel calul nu s-a impiedicat si nu a cazut..Am scapat !
A doua zi dimineata era programata a doua tura pe Nera ( prima fusese cu o zi inainte). Nu prea vroiam sa merg pentru ca nu dormisem deloc din cauza calului, a sperieturii si a durerii care a urmat. Prima greseala pe care am facut-o a fost ca am plecat pe rau obosita. Nu ma puteam concentra. Pe caiac, pe un rau repede, daca iti pierzi concentrarea doua secunde, in a treia ai cazut. Daca nu ma credeti, puteti incerca.

A doua greseala : m-am gandit sa incerc un alt caiac, un Quest 10 pentru ca in ziua de dinainte m-am dat cu Quest 9.5. Eram 5 , eu singura fata si cea mai obosita, cu un caiac pe care nu il stiam.. Am ramas ultima din grup, alta greseala.. Nu ramaneti niciodata ultimii pe rau, nu are cine sa sa vina din spate sa va ajute / salveze. Locul din spate e rezervat celui mai experimentat si capabil sa intervina sa-si ajute coechipierii.

Aici a intrat in scena raul , avea si el un rol in conspiratia universala impotriva mea.. Ce-a facut raul ? Ce fac raurile de obicei, se bifurca la un moment dat, ai de ales stanga / dreapta si nici o varianta nu suna /arata bine. Iar pe mijloc era un copac urias, cazut de cativa ani, care reusise sa adune toate crengile, lemnele si tot ce mai pluteste astfel incat sa oblige raul sa se desparta in doua brate.

Poza nu este chiar de la locul faptei, dar e tot pe Nera, intr-un loc similar
 Copacul si mini-insula formata sunt tot acolo, le-am vazut anul trecut si anul acesta si recunosc ca inca mi-e frica de locul respectiv.
Acolo am cazut, am iesit din caiac iar forta apei m-a impins spre trunchiul de copac care bloca cursul raului. Am simtit caiacul cum se sprijinea pe spatele meu si ma impingea sub copac, mi-am dat seama ca toata forta raului loveste in el si ca nu aveam cum sa-i tin piept. Era evident ca in cateva secunde voi fi sub copac , sub apa, blocata de caiac.
Am reusit sa ma adun, sa ma prind de trunchiul copacului si sa ma ridic in maini pe el. M-a ajutat mult vesta de salvare pentru ca m-a tinut la suprafata ca sa ma pot ridica si m-a protejat cat de cat si de lovitura pe care am incasat-o cand raul m-a lovit de copac.Caiacul s-a umplut de apa si s-a dus la fund, sub buturuga, cum anticipasem. Si asa am ramas eu singura in mijlocul raului, cu un caiac scufundat la 1.5 metri sub apa, blocat sub un copac.

Inutil sa spun ca apa urla in jurul meu, era plina de spuma, scenariul obisnuit. Primul meu gand a fost ce misto ca am super-vesta pe mine, are fluier, ii fluier pe baieti sa vina dupa mine, rezolva ei chestia asta cumva. Baietii erau demult plecati si prea departe ca sa ma auda. Ok, se intorc ei, cand se prind ca eu nu mai sunt. Dar Nera nu e un rau cu care sa te joci de-a interventiile de pe mal. Malul e de obicei blocat de copaci, plini de zmeuris si alte chestii intepatoare care cresc prin padure. in multe locuri nu se poate ajunge la apa decat cu maceta.
Primul care a venit dupa mine a fost Dragos, normal! echipat cu linii de recuperare. Liniile le luam tot timpul cu noi, sunt parte a echipamentului obligatoriu pe caiac. Curentul era insa prea puternic, nu avea cum sa ajunga la mine , chiar si asigurat de pe mal . Trebuia sa ma ajut singura.

Am reusit sa ma asigur, sa ma scufund langa copac, sa prind caiacul cu o caraba de maner cu linia aruncata de Dragos, m-am chinuit destul de mult sa-l misc pentru ca era plin de apa si cantarea ceva..In sfarsit, caiacul a luat-o la vale, legat cu o linie de un copac de pe mal ca sa sa-l putem recupera. Eu nu aveam cum sa repet figura cu linia, pentru ca e foarte periculos sa te legi in apa repede. Asa ca am plonjat pur si simplu in curent, felicitandu-ma in gand pentru ideea extraordinara pe care am avut-o de a imbraca dimineata nu o vesta de salvare, ci o vesta de interventie, cu 150 N flotabilitate ! Am scapt, a doua oara !

Salvatorul meu :)


Urma partea cu cheile Nerei. Dupa toate incercarile, ma gandeam deja ca pana aici mi-a fost..Eram sigura ca trebuiau sa fie trei incercari, ca in poveste. Si nu prea aveam chef de o noua aventura, pentru ca in Cheile Nerei nu este nici macar un drum, accesul se face pe o poteca mica , mica, iar cand poteca decide sa schimbe malul, singura cale sa o urmezi este sa treci in tiroliana de pe un mal pe altul. Nu prea avea cine sa vina sa ne ajute in cazul in care se intampla ceva.

Cat mai e pana trece ziua de azi? Asta e una din pozele in care se vede cucuiul gigant

Si cum imi faceam eu ganduri negre, negre, m-am oprit din vaslit sa-mi aranjez manusile de neopren inainte de intrarea in chei. Uite asa, din senin, fara sa bata vantul, fara sa vorbeasca nimeni, fara sa zboare un fluture, a cazut fix in fata mea cea mai mare creanga posibila! Plina de crengi mai mici si frunze si tot restul !

O lovitura de padela a lipsit sa mi-o iau in cap pentru a doua oara in aceeasi zi. Noroc cu manusile.. Baietii au inceput sa chiuie, sa se bucure, ura, s-a spart ghinionul, ai scapat, nu mai mori azi, nu mai trebuie sa te salvam :)
Cam asta a fost cu raul, ramul, calul.

Eu si salvatorii mei..Multumesc, baieti!

Ce am invatat :
-echipamentul de calitate, indiferent de ce tip de echipament e vorba, iti poate salva viata
-pe rau trebuie sa fii odihnit si capabil sa te concentrezi cateva ore ; in caz de probleme, pastreaza-ti sangele rece, primul care trebuie sa te ajute esti chiar tu !
- alegeti coechipierii cu grija ; trebuie sa te poti baza pe ei si ei pe tine
- e bine sa exersezi cateva tehnici de interventie si salvare, s-ar putea sa ai nevoie chiar daca traseul e usor sau l-ai mai parcurs in trecut
- ordinea de coborare pe rau e importanta, daca nu ai experienta suficienta nu ramane ultimul
- fii tot timpul echipat corespunzator ca sa poti sta in apa un timp mai indelungat- nu se stie in ce situatie ajungi sau pe cine trebuie sa ajuti ; eu am stat in apa rece (era primavara in aprilie) cam jumatate de ora cu costum de 4 mm si protectie termica de fleece pe interior – a fost ok !
- intotdeauna, intotdeauna poarta vesta de salvare.
- sa nu ai incredere in cai albi, sigur au un plan diabolic  in desfasurare
- daca nu ai un pic de noroc, nu te ajuta nici unul din punctele de mai sus :)
Bafta !

PS : Nu am foarte multe poze de atunci, nu a fost timp de poze si nici nu aveam chef sa pozez cu capul umflat.
PS2 : Nera este de obicei un rau linistit, dar debitul depinde foarte mult de perioada din an in care vrei sa-l parcurgi. Cand am fost noi in aprilie 2008 era chiar dupa inundatii, Nera era foarte umflata si rapida. Am fost primul grup care l-a coborat in acel an, stiu sigur pentru ca drumul era impracticabil, noi l-am deblocat de copacii si bolovanii cazuti. In ciuda pataniilor mele, cred ca a fost cea mai frunoasa tura de caiac din anul acela.

Am încercat Tequila!

Postat de  | Categorii: Diverse, In caiac prin Europa, Test caiace si placi
Tequila este un caiac sit on top modular, care se montează în mai puțin de zece secunde cu ajutorul sistemului patentat Snap-Tap.  Sistemul Snap-Tap ajută la blocarea părților componente într-o anumită poziție, dar asamblarea efectivă se face practic din forma caiacului – cele două sau trei secțiuni se îmbină în 5 puncte diferite.

Am avut prilejul să testez caiacul Tequila! la întâlnirea dealerilor Point 65 din această toamnă. Da, din 2011 suntem şi dealeri Point 65 ! Tequila m-a surprins într-un mod plăcut. Nu m-am mai urcat demult pe un sit-on top, pentru că dupa prima tură cu Brittany nu am mai vrut alt caiac.

Tequila! este un caiac foarte stabil, uşor de manevrat, cu o glisare excelentă. Faţă de alte caiace sit-on top cu care m-am mai dat, pe Tequila! am avut senzaţia că poziţia de şezut este mult mai ridicată în raport cu luciul apei. Nu ştiu daca ajută la ceva, dar e o senzaţie interesantă să stai « mai sus » :)

Mie mi-a  plăcut foarte tare că nu m-am udat absolut deloc. Am testat caiacul seara târziu, era destul de frig afară, aşa că am fost foarte atentă la acest aspect. Da, e adevărat, în Tequila! poţi să te dai fără să te uzi ! Bineînţeles că stropii de apă căzuţi de pe padelă nu intră în discuţie, asta ţine de stilul fiecăruia de a da la padelă.
Cred că Tequila! răspunde la o dilemă pe care am întâlnit-o la mulţi dintre prietenii mei : « dacă 50% din timp mă dau singur şi 50% din timp mă dau cu prietena mea, atunci ce caiac să-mi cumpăr ? »  Orice soluţie era un compromis între două  rele:  cu un caiac de un loc fata rămâne pe mal şi se supără, cu un caiac de două locuri nu ai nici o plăcere când trebuie să dai singur la padelă.

Tequila! este soluţia perfectă pentru astfel de situaţii. Te dai singur ? Ok, montezi caiacul în configuraţia solo, din 2 piese. Te mai dai cu cineva ? Atunci îl montezi în configuraţia tandem, la cele 2 piese mai pui o secţiune în mijloc. Mai vrei să iei pe cineva cu voi ? Se rezolvă, mai punem o secţiune..şi tot aşa..Noi ne-am dat 5 oameni la test, dar am văzut şi poze cu 9 oameni, aşa că pot afirma că Tequila este probabil cel mai lung caiac din lume !
Mai e un aspect de luat în considerare: fiecare secţiune cântăreşte aproximativ 11 kg, deci e mult mai uşor de cărat la apă decât un caiac clasic rigid. Unde mai pui că îl poţi depozita sub pat, în debara, etc, oriunde există spaţiu.

Nu degeaba Tequila ! a primit numeroase premii anul acesta, ultimul de care ştiu eu fiind Popular Science -Best of What’s New 2010.Şi da, Tequila! are un „frate” sit – in, un caiac modular de tură pentru cei care doresc să transporte mai mult echipament. Dar despre Martini într-o altă poveste..