Monthly Archives

În vizită la fabrica BIC Sport

Postat de  | Categorii: Diverse, In caiac prin Europa, Test caiace si placi
Săptămâna trecută am participat la întâlnirea distribuitorilor BIC Sport, întâlnire ce a avut loc în Franța, pe malul Oceanului Atlantic, lângă Vannes. 

Mi se pare foarte interesant să întâlnești oameni care duc o viață asemănătoare cu a ta, doar că în altă țara.
 
Bineînțeles că discuțiile sunt inevitabil legate de muncă, de vânzări, de strategii de marketing, dar schimbul de informații e incredibil de benefic.

2011 se anunță un an plin de lansări de produse noi pentru BIC Sport (plăci de surf, windsurf, caiace, caiace pneumatice). Nu vă spun încă care sunt, în curând vor apărea pe site-ul oficial. Noi am avut ocazia să vedem noutățile și chiar să le testăm.
Mi-aș fi dorit foarte mult să dau o tură cu caiacul pe Atlantic doar că la 10 grade pe plajă, oceanul părea cam ud și cam rece pentru gustul meu. Asta este, poate altă data..

Surpriza întâlnirii a fost însă vizita la fabrica BIC Sport. Spun surpriză pentru că din motive de confidențialitate accesul persoanelor care nu sunt angajate BIC nu a fost permis niciodată. Recunosc că încă de când m-am suit prima oară pe un caiac mi-am dorit să vizitez o fabrică de caiace. Din mai multe motive, nu are rost să le înșir aici. Am văzut fabrica Tahe Marine din Estonia, dar fabrica BIC Sport avea pentru mine atracția „fructului oprit”.  
Ce pot să spun? Din momentul în care pășești în fabrică devine clar de ce BIC Sport este lider mondial în producția de echipamente de  surf și windsurf, lider european pe caiace sit -on top, susținător al celei mai dinamice clase One Design  în windsurfing, etc. Mașini uriașe, angajați care nu stau locului o clipă, fabrica lucrează nonstop, 24 de ore din 24. Sunt folosite trei tehnici diferite de producție: termoformare, termoformare în PE, extruziune și suflare, care au ca rezultat 65 000 de echipamente sportive produse anual și exportate în 90 de țări!
Și da, am văzut cum se fac caiacele! Întreg procesul este computerizat și nu are nici o legătură cu documetarele „How is made” de pe Discovery Channnel. Termoformarea este un proces precis, specificațiile produsului sunt respectate strâns, abaterea este zero. Procesul este controlat de un computer, omul nu intervine decât în faza finală, la montajul accesoriilor și ambalare. Totul începe cu polietilena de înaltă densitate care este transformată în plăci cu grosimea controlată la milimetru, în funcție de produsul care urmează să fie obținut.
 Pentru a produce un caiac,  două plăci de polietilenă sunt încărcate în matriță unde sunt încălzite  la  170° C și presate cu 70 t. Procesul are ca rezultat sudarea la cald, mai precis fuziunea celor două plăci de polietilenă într-o formă. Excesul de polietilenă este îndepărtat și atenție! 100% reciclat. Nimic nu se aruncă, procesul de producție este curat și nu implică emisii de gaze sau solvenți.
Preocuparea pentru mediu este o constantă a întregului proces de producție încă de la înființarea fabricii cu peste 30 de ani în urmă, înainte ca ecologia să devină o modă. Chiar am discutat acest aspect cu distribuitorii BIC Sport din alte țări, eram foarte curioasă să aflu dacă pentru clienții lor are vreo importanță că produsele BIC  Sport sunt produse cu grijă pentru mediu și pot fi 100% reciclate. Răspunsul a fost „da”, „cu siguranta”. Sper ca peste câțiva ani să pot răspunde la fel..
Turnarea unei placi de surf
Una peste alta, a fost o experiență foarte interesantă din care am învățat multe lucruri. Depre Bretania, cred că este una dintre cele mai frumoase zone din Franța. Nu am apucat să văd foarte multe în trei zile, dar regiunea merită într-adevăr vizitată, chiar dacă la o prima privire pe hartă pare așa cam la „capătul lumii”. În plus față de informațiile din toate ghidurile turistice, mai am un argument pro-Bretania: am mâncat cea mai bună, delicioasă, aromată, crocantă „creme caramel”.


Tură pe râul Timiş, 65 km, România - Serbia

Postat de  | Categorii: Romania vazuta din caiac, Ture pe flatwater
La sfârşitul lunii august dl Dan Paici a organizat o frumoasă tură pe râul Timiş, pe traseul Şag (România) –Uzdin (Serbia). Au răspuns invitaţiei Bogdan din Timişoara, Aurel din Iaşi , Dragoş din Bucureşti şi subsemnata din Baia Mare. Fiecare regiune istorică a avut astfel un reprezentant (de seamă!), motiv de glume mai ales că mica noastră tură pe caiac a coincis cu Festivalul de Muzică şi Jocuri Româneşti din Voivodina.

Caiacisti pe raul Timis
Dl Paici, pregatit de sedinta foto
 
Cred că traseul poate fi parcurs cu orice fel de caiac sau alt gen de ambarcațiune. Râul Timiș este un râu liniștit cel puțin pe porțiunea pe unde am fost noi, relativ curat. Singura problemă cu Timişul este  că nu curge mai deloc, orice distanță se parcurge exclusiv prin efortul propriu. Iar dacă aveți norocul să bată vântul din față cum am pățit noi, mai bine trageți la mal și așteptați ca vântul să se oprească.
Bate vantuuuul…
Ma lupt cu vantul…
Am obosit, eu asa nu ma joc..
Nu am observat diferențe majore între Timişul nostru și cel sârbesc. Apa e la fel, pet-uri și alte urme de civilizație” există și la noi și la ei. La sârbi erau mai mulți pescari și de mai multe ori s-a întâmplat să prindă pește când treceam noi cu caiacele.
Raul Timis, Romania
Dl Paici
Aurel
Bogdan
 La noi încă se mai văd urmele de la inundațiile de acum câțiva ani și sacii de nisip folosiţi pentru consolidarea malurilor. Tot la noi continuă defrișările pe malul Timişului, la sârbi răul trece printr-o pădure mare, stufoasa, etc.
Oana, Brittany, Riot…
Caiacisti pe Raul Timis, Romania si vaci
Dragos si gastele
Pod peste Timis, Romania. Mi-a fost frica sa trec pe sub el
Pod in Serbia, tara lovita de razboi..
Nu am dormit în corturi, cum era planul inițial, am fost gazduiţi de o familie foarte amabilă din Uzdin. Românii din Voivodina vorbesc româneşte și deși s-au stabilit în Serbia cu peste 200 de ani în urmă, încă mai păstrează accentul satului de origine. Așa că într-un loc se vorbește ardelenește, într-altul moldovenește, de la casă la casă diferă accentul. 
Bogdan in Serbia, pe Timis
Aurel, in Serbia. Poze cu podu‘, nu ne mai saturam de el..
Eu! ! Poza cu steagul, de cand astept sa ma joc cu el!  doar ca tot il uit acasa..
 
Pescar pe Timis, Serbia
Școala din Uzdin este cu predare în limba română. Și bineînțeles că nu m-am putut abține să fac poze, așa am aflat care este cel mai lung cuvânt din limba română!

Poze din Scoala din Uzdin, Serbia

Festivalul de folclor la care am participat are loc în fiecare an în satele românești, iar o dată la 5 ani se ține în Uzdin. Cântece populare, dansuri româneşti, expoziție de costume populare românești..dacă nu ar fi trebuit să ne cumpărăm berea și pljeskavica prin semne n-am fi crezut că suntem în Serbia! 
În încheiere, ce să spun.. ne-am dat, ne-am distrat, am râs, am padelat 65 km, a fost frumos.

Mulțumiri dlui Paici pentru organizare și pentru răbdarea cu care m-a așteptat când eu visam pe râu cu ochii deschiși la elfi, hobiți, zâne, cireșari și altele..Mulțumiri dlui Tibi care ne-a așteptat și ne-a încurajat la fiecare pod. Mulțumesc lui Aurel care m-a ajutat cu caiacul când nu mai puteam să-l ridic de febră musculară. Mulțumesc lui Dragoș care a intrat în mâl până la genunchi pentru ca eu să nu- mi murdăresc scumpele picioare. Mulțumesc lui Bogdan care m-a susținut și cu care am râs o bună parte din drum. Şi lui Daniel, coleg de ASE, care ne-a primit în casa lui. Ne vedem pe apă!

Caiacisti pe Timis, Serbia

Oi si gaste la sarbi
Cu caiacele pe raul Timis, Serbia
Bogdan, la final de tura
Dragos, la final..
Caiacele noastre, la sfarsit
Poza de grup. Salutari de pe Timis!